Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 29:43 - Biblia în versuri 2014

43 Locul acela, negreșit, De slava Mea, va fi sfințit, Pentru că Eu, în locu-acel, Mă întâlnesc cu Israel.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

43 Tot acolo mă voi întâlni cu fiii lui Israel și locul va fi sfințit de gloria Mea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

43 Tot acolo Mă voi întâlni și cu israelienii. Acel loc va fi sfințit de gloria Mea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

43 Acolo mă voi face cunoscut fiilor lui Israél și [locul] acela va fi sfințit de gloria mea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

43 Acolo Mă voi întâlni cu copiii lui Israel și locul acela va fi sfințit de slava Mea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

43 Și acolo mă voi întâlni cu copiii lui Israel și cortul va fi sfințit de slava mea.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 29:43
20 Mawu Ofanana  

Preoții care se aflau, Atunci, în casă, nu puteau Să facă slujba Domnului, Din pricină că slava Lui Venită-n nor, s-a răspândit Și totul fost-a-nvăluit – Tot ce în casă s-a aflat – În ceața norului lăsat.


Sunet de trâmbiți s-a-nălțat, Chimvalele au răsunat, Iar corul instrumentelor Unitu-s-a cu glasul lor. Cei cari din gură doar cântau, Pe Dumnezeu Îl preamăreau: „Domnul e bun, plin de-ndurare, Iar îndurarea Lui cea mare, Din înălțimi, peste noi, vine Și-n vecii vecilor, va ține.” În clipa ‘ceea, s-a lăsat Un nor, din cer, și a intrat Îndată-n Casa Domnului Umplând întreg Locașul Lui.


Preoții care se aflau, Atunci, în Casă, nu puteau Să facă slujba Domnului, Din pricină că slava Lui Venită-n nor, s-a răspândit Și totul fost-a-nvăluit.


Acolo, te-ntâlnești cu Mine – Acolo voi veni la tine. De pe capacul încadrat De heruvimi – capac chemat „Al ispășirii” – pus apoi, Peste chivotu-n care voi Veți ține a Mea mărturie, Porunci îți voi transmite, ție; Iar tu ai să le-aduci astfel, Copiilor lui Israel.”


Această ardere de tot E necurmată și socot Cum că ai voști’ urmași, mereu, Au să o dea, la cortul Meu – În fața ușii cortului, Pusă-naintea Domnului. Acolo, am să Mă-ntâlnesc Cu voi, și am să îți vorbesc.


Am să sfințesc cortul numit „Al întâlnirii” și, sfințit, Va fi altarul cortului, Precum și-Aron și fiii lui Care, în slujbă-Mi vor fi toți, Sfințiți fiind ca și preoți.


Atuncea, norul a venit Și cortul l-a învăluit. Mulțimea toată a văzut Că întreg cortul s-a umplut De slava Domnului. Astfel,


Moise n-a mai intrat în el, Căci norul sta deasupra lui Și-l umplea slava Domnului.


Te scoală și te-mbărbătează! Te scoală și te luminează! A ta lumină, iată, vine Și răsări-va peste tine – De-ndată – slava Domnului.


Pe mine, Duhul m-a luat Și-n curtea care s-a aflat În curtea cea din interior M-a dus apoi, iute, în zbor. Văzut-am Casa Domnului Plină fiind, de slava Lui!


Un taur și-un berbec apoi, Va trebui să luați voi. Aceștia vor avea menire De jertfă pentru mulțumire. Pe ei, trebuie să-i jertfiți, În fața Domnului. Să știți, Să mai aduceți fiecare, Atunci, și darul de mâncare, Cari din făină e luat, Cu untdelemn doar frământat. Pentru că astăzi, vouă, iată, Chiar Dumnezeu vi se arată!”


Moise, atuncea, a vorbit: „Să faceți tot ce-a poruncit Domnul că trebuie făcut Și astfel, voi veți fi văzut Slava lui Dumnezeu, pe dată, În fața voastră, cum se-arată!”


„Iată dar că trimite-voi Pe al Meu sol care, apoi, Calea are să-Mi pregătească. Deodată are să sosească Domnul, Cel așteptat de voi, Intrând în Templul Său apoi. El este Solul Meu Cel Sfânt, E Solul Cel de legământ, Pe care voi Îl căutați Și Îl doriți și-L așteptați. Iată-L, vine biruitor!” – Zice Domnul oștirilor.


Cu fețele, noi ne găsim, Descoperite, și privim Ca în oglindă, slava care, Marele nostru Domn o are, Și-ntr-o clipită-apoi – dragi frați – În chipul Lui, vom fi schimbați, Umblând, mereu, în slava Lui, Purtați de Duhul Domnului.”


Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”


Deci prea iubiților, zic eu, Că suntem ai lui Dumnezeu Copii, acum. Iar ce-o să fie, În vremile ce au să vie, Nu știm, căci nu s-a arătat. Dar știm – și sunt încredințat – Că și noi o să fim la fel – Asemeni Lui – când vine El. Așa va fi, nu-i o poveste: Îl vom vedea așa cum este.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa