29 Iată ce trebuie făcut Cu hainele ce le-a avut Aron, când el n-o să mai fie: Aceste straie – cum se știe – Nu sunt precum alte veșminte, Pentru că ele-s haine sfinte. De-aceea, ele vor fi date Fiilor lui, spre-a fi purtate, Când unși vor fi – asemeni lui – Ca să slujească Domnului.
29 Hainele sfinte ale lui Aaron să fie date fiilor lui după ce el nu va mai trăi. Ei le vor purta atunci când vor fi dedicați prin ungere cu ulei și sfințiți pentru slujbă.
Dar oare, n-ați alungat voi, Preoții Domnului, apoi? N-ați alungat pe cei pe care, Aron, drept fii, în lume-i are? N-ați alungat voi, pe Leviți, Ca-n locul lor, preoți, să fiți, Așa după cum ați văzut Că alte neamuri au făcut? Oricine era omu-acel Care venea cu un vițel Precum și cu șapte berbeci, Era sfințit drept preot deci, Spre a-l sluji apoi, mereu, Pe cel cari nu e Dumnezeu.
Cu pieptul, fi-va dăruită Ea, lui Aron; de-asemenea, Fiii săi dreptul vor avea, Mereu, la părțile acele. Prin lege, le sunt date ele. În Israel, se înțelege, Că veșnică e astă lege. Aceasta e o jertfă care Adusă e, prin ridicare. Din jertfele de mulțumire, Ce le aduceți, s-aveți știre Că asta-i partea Domnului, Care I se cuvine Lui.
Deci șapte zile încheiate, Veșmintele vor fi purtate De fiul care o să-i fie Urmaș apoi, la preoție, Intrând în cortul denumit „Al întâlnirii”, pregătit Ca să slujească Domnului, În locul sfânt, ca tatăl lui.
Să-i ungi cu untdelemnul sfânt, Pentru că ei, preoți, Îmi sânt, Prin ungerea făcută lor. În al lui Israel popor, Ei au să aibă, pe vecie, Dreptul acest, de preoție.”
Preotul, prin a sa menire, Atunci va face ispășire, Căci, ungere, a căpătat Și astfel, fost-a închinat, Mereu, în slujba Domnului. Fiu-i urmează tatălui, În slujba lui, la preoție. Atuncea el are să fie, În straiele de in, gătit, Acest veșmânt fiind sfințit.
Către Aron, Domnu-a vorbit: „Din tot ce Eu voi fi primit, Din toate lucrurile care, A lui Israel adunare Are să Mi le-nchine Mie, Să știi că îți dăruiesc ție Toate acele lucruri care Aduse-Mi sunt, prin ridicare. Toate-ți sunt date și, să știi, Sunt și pentru ai tăi copii, Ca drept al ungerii primite. Ele vor fi statornicite, Prin legea dată, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, Iar legea trebuie să ție De-acum și până-n veșnicie.
Să-l izbăviți pe ucigaș Și să îi dați apoi sălaș, Într-o cetate de scăpare, Până când preotul cel mare, Ce-i uns cu untdelemnul sfânt, Va fi luat de pe pământ – Deci pân-atunci când, bunăoară, Marele preot o să moară.