Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 29:25 - Biblia în versuri 2014

25 Apoi, tu ia-le acel dar Și-n urmă, arde-l pe altar De-asupra arderii de tot. Această jertfă, o socot A fi o jertfă mistuită De foc, și bine e primită De Dumnezeu, căci a făcut – În față-I – un miros plăcut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

25 Apoi să le iei din mâinile lor și să le arzi pe altar, deasupra arderii-de-tot, ca o aromă plăcută înaintea Domnului; aceasta este o jertfă mistuită de foc pentru Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Apoi să le iei din mâinile lor și să le arzi pe altar, deasupra animalului ars integral. Ele să fie ca o aromă plăcută înaintea lui Iahve. Acesta este un sacrificiu consumat de foc pentru Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Să le iei din mâinile lor și să le arzi pe altar, deasupra arderii de tot, ca mireasmă plăcută Domnului: este o jertfă prin foc pentru Domnul!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Să le iei apoi din mâinile lor și să le arzi pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta este o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, de un miros plăcut Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Și să le iei din mâna lor, să le faci să fumege pe altar deasupra arderii de tot ca miros plăcut înaintea Domnului: este o jertfă arsă în foc pentru Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 29:25
25 Mawu Ofanana  

Acolo, Noe a zidit Altar și-n urmă, a jertfit, Din dobitoacele curate, Din păsările ne-ntinate, Aducând Domnului, în dar, Arderi de tot, pe-al Său altar.


Miros plăcut s-a ridicat În fața Domnului. A stat Prea Sfântul, și S-a socotit: „N-am să mai blestem! Nimicit, Pământul – pentru oameni doar – Nu va mai fi, căci e-n zadar. Omul – de tânăr – înspre rău, Se-apleacă în sufletul său Și face din el un pustiu. N-am să lovesc tot ce e viu!


Moise și-Aron se dovedeau Precum că preoți Îi erau, Iar Samuel – neîncetat – Sfântul Său Nume, L-a chemat. Oameni-aceștia I-au vorbit Iar El, mereu, i-a auzit, Căci ale lor rugi au ajuns, În fața Lui, de au pătruns.


Berbecul, îl vei arde tot, Pe-altar, căci ardere de tot – Ce pentru Domnu-i pregătită – E el; e jertfă mistuită De foc, și un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.


În mâna lui Aron – pe toate Acestea, câte-au fost luate – Va trebui ca să le pui, Și-n mâinile fiilor lui. Când ele fi-vor înmânate, Vor trebui ca legănate – Mai înainte – ca să fie, Căci toți vor trebui să știe Că darul care I-a fost dat Lui Dumnezeu, e legănat.


Al doilea miel ai să-l jertfești Pe seară, și-ai să pregătești Jertfa știută, din mâncare Și totodată, jertfa care S-a hotărât, de băutură. Ele să fie – ca măsură – Asemeni celor pregătite În zori, pentru a fi jertfite. Aceste jertfe – la un loc – E jertfa mistuită-n foc, Cari pentru Domnul s-a făcut Și-I este de-un miros plăcut.


Picioarele vor fi luate Și măruntaiele; spălate Vor fi cu apă, după care, Arse-au să fie, fiecare, De către preot, pe altar. Acesta fi-va, așadar, O ardere de tot, numită Jertfă de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.”


Picioarele vor fi luate Și măruntaiele. Spălate Vor fi cu apă, după care, Arse-au să fie fiecare – De către preot – pe altar. Acesta fi-va, așadar, O ardere de tot, numită Jertfă de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.


Când partea voastră o mâncați, Într-un loc sfânt, voiesc să stați. Ea este dreptul tău – să știi – Precum și-al alor tăi copii, Din darurile de mâncare Pe cari le-aduce fiecare, Lui Dumnezeu, și-n fața Lui Arse-s de para focului. Acum eu, iată, v-am vorbit Și-am spus ce mi s-a poruncit.


„Voiesc să știe fiecare, Că nici o jertfă de mâncare, Ce pentru Domnu-n dar s-a dat, Să nu fie cu aluat. De-asemeni, încă se mai cere Să nu se facă nici cu miere – A voastră jertfă de mâncare – Ci doar din a făinii floare. Ea fi-va-n fața Domnului, Arsă de para focului.


Apoi, din boabele pisate Și din ulei, vor fi luate – De preot – câte-o parte doar, Cari arse fi-vor pe altar. Jertfa va arde, însoțită Și de tămâia dăruită. Acesta este un dar care E dat drept jertfă de mâncare, Pusă în fața Domnului, Arsă de para focului.”


Ea, preoților, va fi dată. Aceștia – precum bine știi – Vor fi ai lui Aron copii. Un pumn, din floarea de făină, Să ia preotul și să vină Ca s-o arunce pe altar, Unde va arde acest dar, Care întâi s-a pregătit Cu untdelemn – cum am dorit – Și cu tămâia ce o are. Acesta-i darul din mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.


Din daru-acesta de mâncare, Pe care-l dai, preotul are Ca să rețină, mai ‘nainte, Partea de-aducere aminte, Căci astă parte doar – din dar – Trebuie arsă pe altar. Acesta este un dar care E dat ca jertfă de mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I S-a făcut.


Tot ce se ia din acest dar, Ars o să fie, pe altar, De către preot. Vreau să știți Că tot ceea ce-o să jertfiți Este mâncarea potrivită Pentru o jertfă mistuită De către para focului, Adusă-n fața Domnului.


Din jertfa ce-a fost dăruită, Să ia, drept parte mistuită De foc ‘naintea Domnului, Grăsimea dobitocului, Aflată peste măruntaie. De-asemenea, să se mai taie Grăsimea ce ține de ele – De măruntaiele acele –


Tot ce se ia, din acest dar, Ars o să fie, pe altar, De către preot. Vreau să știți Că tot ceea ce-o să jertfiți Este mâncarea potrivită, Pentru o jertfă mistuită De către para focului Adusă-n fața Domnului, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I s-a făcut. Grăsimea dobitocului, Toată, este a Domnului.


Din jertfa ce-a fost dăruită, Să ia drept – jertfă mistuită De foc ‘naintea Domnului – Grăsimea dobitocului, Aflată peste măruntaie. De-asemenea, să se mai taie Grăsimea ce ține de ele – De măruntaiele acele –


Preoți-apoi, care – cum știi, Vor fi ai lui Aron copii – Au să le-așeze peste jar, Pe focul făcut pe altar, Deasupra arderii de tot. Această jertfă, o socot Adusă-n fața Domnului Și arsă-n para focului, Prin care, un miros, plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.


Din jertfa ce-a fost dăruită, Să ia, drept parte mistuită De foc ‘naintea Domnului, Toată grăsimea mielului, Precum și coada lui, pe care O vor desprinde din spinare. Va trebui să se mai taie Grăsimea de pe măruntaie,


Dacă va îndrăzni, cumva, Ca să mănânce cineva, Grăsimea dobitocului Adus de jertfă Domnului – Ca dar de flăcări mistuit – Acela fi-va nimicit.


De către preot, pe altar, Ars o să fie acest dar Apoi, în fața Domnului, De către para focului. Această jertfă mistuită De către foc este menită Ca-n fața Domnului să țină Locul de jertfă pentru vină.


Moise, din mâna lor, apoi, A luat darul înapoi, Ca să-l așeze peste jar Și să îl ardă pe altar, De-asupra jertfei dăruită, Ca ardere de tot menită. Aceasta fost-a jertfa care Servit-a pentru închinare – Pentru Aron și fiii lui – Atunci, în slujba Domnului. A fost o jertfă mistuită De foc, fiind bine primită De Dumnezeu, căci I-a făcut, În față-I, un miros plăcut.


Trăiți în dragoste apoi, Cum ne-a iubit Hristos, pe noi, Încât, pe Sine, El S-a dat, Spre a plăti al nost’ păcat, Asemenea unui „prinos, Drept jertfă, de un bun miros”, Adusă pentru Dumnezeu.


Eu l-am adus, la preoție, Atunci când l-am ales pe el, Din toți fiii lui Israel. Mereu – tămâie – trebuia Să ardă, înaintea Mea, Slujind pentru altarul Meu. Atuncea, dăruit-am Eu – Pentru a tatălui tău casă – Jertfele toate ce le lasă Israeliții și-s menite A fi, de flăcări, mistuite.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa