23 Din coș, o turtă cu ulei, Precum și-o pâine, ai să iei; Ia și-o plăcintă, totodat’; Apoi, mai trebui luat, Azimi, din cele ce le pui A fi-nchinate Domnului.
În urmă, iei grăsimea lui: Să iei coada berbecului, Și să mai iei grăsimea care, Pe măruntaie, el o are; Ia prapurul ficatului, Ia și cei doi rărunchi ai lui, Ia și grăsimea ce-i aflată Pe ei, și să mai iei o spată – Pe cea din dreapta; căci el are A fi berbec de închinare, Atunci, în slujba Domnului. Aceasta e menirea lui.
În mâna lui Aron – pe toate Acestea, câte-au fost luate – Va trebui ca să le pui, Și-n mâinile fiilor lui. Când ele fi-vor înmânate, Vor trebui ca legănate – Mai înainte – ca să fie, Căci toți vor trebui să știe Că darul care I-a fost dat Lui Dumnezeu, e legănat.
Din coșu-anume pregătit – Cu-azimi aduse Domnului, Spre punere-naintea Lui – Moise, o turtă, a luat, Făcută fără aluat – O turtă-anume frământată – Cu untdelemn amestecată – Și o plăcintă. Așezate Au fost, peste grăsime, toate, Și peste spată; iar apoi,