Exodul 29:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Iată lucrarea următoare, Care va fi făcută: taie Grăsimea de pe măruntaie Și-aceea a prapurului; Să îi mai scoți, vițelului, Rărunchii cu grăsimea lor. Acestea toate-apoi fi-vor Arse de focul din altar Acolo-n fața voastră; iar

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Să iei toată grăsimea de pe măruntaie, membrana ficatului și cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei și să le arzi pe altar.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Să iei toată grăsimea din jurul organelor interne, membrana (din jurul) ficatului și cei doi rinichi împreună cu grăsimea de pe ei; și să le arzi pe altar.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Să iei toată grăsimea care acoperă măruntaiele și lobul ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea care-i acoperă și să le arzi pe altar!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Să iei toată grăsimea care acoperă măruntaiele și prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acoperă și să le arzi pe altar.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Și să iei toată grăsimea care acoperă măruntaiele și prapurul ficatului și amândoi rărunchii și grăsimea care este pe ei și să le faci să fumege pe altar.

Exodul 29:13 Mawu Ofanana

Psalmi 22:14

Mă scurg ca apele, mă-mpart Și oasele mi se despart, Iar inima-mi de ceară pare, Scăzând precum o lumânare. O simt dar, înlăuntrul meu, Cum se topește tot mereu.

Exodul 12:9

Să nu mâncați, crud, mielu-acel, Și nici în apă fiert, ci el – Cu măruntaie, cap, picioare – Va fi gătit de fiecare, Doar fript la para focului.

Exodul 29:18

Berbecul, îl vei arde tot, Pe-altar, căci ardere de tot – Ce pentru Domnu-i pregătită – E el; e jertfă mistuită De foc, și un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

Exodul 29:22

În urmă, iei grăsimea lui: Să iei coada berbecului, Și să mai iei grăsimea care, Pe măruntaie, el o are; Ia prapurul ficatului, Ia și cei doi rărunchi ai lui, Ia și grăsimea ce-i aflată Pe ei, și să mai iei o spată – Pe cea din dreapta; căci el are A fi berbec de închinare, Atunci, în slujba Domnului. Aceasta e menirea lui.

Exodul 29:25

Apoi, tu ia-le acel dar Și-n urmă, arde-l pe altar De-asupra arderii de tot. Această jertfă, o socot A fi o jertfă mistuită De foc, și bine e primită De Dumnezeu, căci a făcut – În față-I – un miros plăcut.

Isaia 1:11

Domnul a glăsuit apoi: „Jertfe voiesc Eu, de la voi? Grăsimile vițeilor Sau arderea berbecilor, Nu-Mi trebuie! Îmi e destul! De-a voastră jertfă sunt sătul! Nu vreau sângele țapilor, De tauri, sau al oilor!

Isaia 34:6

Plină de sânge-i sabia, Pe care Domnul o avea. Tăișul ei, ce strălucește, Uns cu grăsime se vădește. Grăsimile berbecilor – Aflate pe rărunchii lor Au uns tăișul sabiei – Pe care sângele – de miei Și cel de țapi – o colorează În roșu, parcă scânteiază. Domnul, un mare praznic, ține – Cu jertfe și la Boțra vine Căci în Edom, în timpu-acel, Pornit-a marele măcel.

Isaia 43:24

Nu Mi-ai dat trestii aromate, Cari cu argint sunt îmbrăcate Și-apoi nici nu M-ai săturat Cu jertfele ce Mi le-ai dat. Dar tu, însă, M-ai chinuit Cu-al tău păcat. M-ai obosit Cu marea ta nelegiuire.

Levitic 1:15

Preotul, pasărea de dar, Are s-o ducă pe altar. Cu unghia să îi despice Capul, iar sângele să-i pice Pe-ntinderea peretelui Ce este al altarului Și ars să fie acel dar, Apoi, pe focul din altar.

Levitic 1:9

Picioarele vor fi luate Și măruntaiele. Spălate Vor fi cu apă, după care, Arse-au să fie fiecare – De către preot – pe altar. Acesta fi-va, așadar, O ardere de tot, numită Jertfă de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

Levitic 16:25

Grăsimea jertfei cu menire De jertfă pentru ispășire Să o aducă pe altar, Ca să o ardă pe-al său jar.

Levitic 17:6

Preotul, prin a lui menire, Cu jertfa ce o s-o primească – Cu al ei sânge – să stropească Peste altarul Domnului Aflat la ușa cortului. Apoi, să ardă, pe altar, Grăsimea jertfei dată-n dar, Căci astfel, un miros plăcut, Îi va fi, Domnului, făcut.

Levitic 4:26

Grăsimea jertfei dată-n dar Să fie arsă, pe altar, Ca jertfă pentru mulțumire. Astfel se face ispășire, Pentru păcatul săvârșit De căpetenii. Negreșit Că ispășirile cerute, De către preot sunt făcute.

Levitic 4:31

Grăsimea jertfei dată-n dar, Să fie arsă pe altar, Ca jertfă pentru mulțumire. Astfel, se face ispășire, Pentru păcatul săvârșit, De oameni simpli. Negreșit Că ispășirile cerute, De către preot sunt făcute. Greșeala îi va fi iertată, Prin jertfa care a fost dată, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, I S-a făcut.

Levitic 4:35

Grăsimea mielului luată Va fi de către preot, toată, Precum se face și-aveți știre, La jertfa pentru mulțumire. Apoi s-o ardă pe altar, Pe jertfele de pe-al său jar, Cari pentru Domnu-s rânduite Și sunt, de flăcări, mistuite. Preotul – prin a sa menire – Astfel, va face ispășire, Iar omul – pentru-al său păcat – Iertare va fi căpătat.”

Levitic 6:12

Focul să ardă, pe altar – Să nu se stingă al său jar. Mereu, preotul trebuiește – Când dimineața se ivește – S-aprindă lemne, pe altar, Și să așeze peste jar, Jertfa de ardere de tot. De-asupra ei – precum socot – Are să fie așezată Grăsimea ce a fost luată Din jertfele, cari au menire, De-a fi jertfe de mulțumire. Pe toate, când o să le pună, O să le ardă împreună.

Levitic 7:3

Să se ia partea Domnului: Grăsimea vitei, coada care Va fi desprinsă din spinare; Va trebui să se mai taie Grăsimea de pe măruntaie,

Levitic 7:31

Grăsimea jertfei dată-n dar, Să fie arsă, pe altar, De preot. Pieptul să-l luați Apoi, și lui Aron să-l dați, Căci drept, asupra pieptului, Are doar el și fiii lui.

Levitic 7:4

Cei doi rărunchi, grăsimea lor, Apoi grăsimea coapselor Și prapurul de pe ficat Care va trebui luat Cu totul, căci va fi desprins, De la rărunchi, unde e prins.

Levitic 8:16

A început apoi, să taie, Grăsimea de pe măruntaie Și prapurul de pe ficat; De-asemenea, a mai luat Rărunchii – cu grăsimea lor – Și-apoi în văzul tuturor, Se duse și le-a pus pe jar, Ca să le ardă, pe altar.

Levitic 8:25

Grăsimea dobitocului, De Moise-a fost, apoi, luată; Și coada i-a mai fost tăiată, I-a mai luat grăsimea care – Pe măruntaie – el o are, Și prapurul ficatului Și-asemeni și rărunchii lui Și-apoi grăsimea ce-i aflată Pe ei; i-a mai luat o spată – Pe cea din dreapta. La sfârșit,

Levitic 9:10

Apoi, a ars, pe jarul lui, Grăsimea care s-a luat De la vițelul ce-a fost dat Drept jertfă pentru ispășit. A ars – precum s-a poruncit – Cei doi rărunchi și a urmat Și prapurul de pe ficat. Așa cum Domnul a cerut, Totul, întocmai, s-a făcut.

Levitic 9:19

Altarul și-apoi a primit, Din mâinile feciorilor, Toată grăsimea jertfelor – Adică a taurului, Precum și a berbecului. Rărunchii lor i-a mai primit, Cozile lor și-a poruncit – În urmă – ca să se mai taie Grăsimea de pe măruntaie Și prapurul de pe ficat.

Numeri 18:17

Să nu lași, spre răscumpărare, Pe cel dintâi născut pe care Îl are vaca, nici pe cel Care-i al oii și la fel, Nici pe al caprei. Ia aminte: Toate acestea-s lucruri sfinte. Să le iei sângele-așadar, Și să-l stropești peste altar. Grăsimea să le-o arzi, de-ndată. Aceasta este-o jertfă dată Spre-a fi de flăcări mistuită. Dacă e astfel dăruită, Miros plăcut, are să-I facă, Lui Dumnezeu, ca să Îi placă.

1 Samuel 2:16

Iar dacă omul răspundea: „Poți ca să iei ce-ți va plăcea, După ce ard grăsimea”, el – Adică slujitoru-acel – Zicea îndată: „Nicidecum! Să îmi dai partea chiar acum! Să faci așa precum eu vreau, Căci altfel, cu de-a sila iau!”