Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 29:12 - Biblia în versuri 2014

12 Lua-vei din sângele lui, Cu al tău deget, după care, Sânge să pui, pe fiecare Din coarnele altarului. Iar sângele vițelului, În urmă, îl vei fi luat, Pentru că trebuie vărsat La ale-altarului picioare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Să iei din sângele taurului și să ungi cu degetul tău coarnele altarului. Apoi să verși restul sângelui la baza altarului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Să iei cu degetul din sângele vițelului și să ungi cu el colțurile de sus ale altarului. Apoi să verși restul sângelui la baza lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Să iei cu degetul tău din sângele vițelului și să pui pe coarnele altarului, iar restul sângelui să-l verși la baza altarului!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Să iei cu degetul tău din sângele vițelului, să pui pe coarnele altarului, iar celălalt sânge să-l verși la picioarele altarului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și să iei din sângele vițelului și să pui cu degetul tău pe coarnele altarului și să torni celălalt sânge la piciorul altarului.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 29:12
18 Mawu Ofanana  

În colțuri, să-i faci niște coarne Și-apoi, aramă să se toarne, Peste altar. Coarnele-acele Lucrate au să fie ele – Cu-altaru-acela – tot de-odată, Cu el fiind dintr-o bucată.


Să-njunghii dar, vițelu-acel Apoi, la ușa cortului.


Un cot să aibă în lungime, Și-un cot să aibă în lățime. În înălțime, să socoți Să fie însă, de doi coți. În patru colțuri, el să fie, Iar coarnele ce au să vie Cioplite, pe altaru-acel, Dintr-o bucată sunt, cu el.


În colțuri, i-a făcut și coarne Și-a pus, aramă, să se toarne, Peste altar. Coarnele-acele Alcătuite au fost ele, Cu-altaru-acela-ntreg, de-odată, Fiind, cu el, dintr-o bucată.


Și-n sângele vițelului, Își va vârî degetul lui, Pentru că trebuie stropit Capacul, către răsărit. De șapte ori, în fața lui, Cu sângele vițelului, El să stropească, ne-ncetat.


După aceea, ca să ungă Și coarnele altarului, Aflat în cortul Domnului. Cu sângele rămas, apoi, Se va întoarce înapoi, Către a cortului intrare, Mergând înspre altarul care, La arderea de tot, servește. Aici, sângele trebuiește, În urmă, a fi lepădat. Deci el va trebui vărsat, La poalele altarului.


Sângele jertfei ce s-a dat, De preot, trebuie luat, Pentru a unge-apoi, cu el, Coarnele-altarului acel, Pe care voi îl folosiți, Arderi de tot, când Îmi jertfiți. Restul de sânge-al țapului, La poalele altarului, Va trebui a fi vărsat – Când ungerea s-a încheiat.


Sângele jertfei ce s-a dat, De preot trebuie luat, Pentru a unge-apoi, cu el, Coarnele-altarului acel, Pe care voi îl folosiți, Arderi de tot, când Îmi jertfiți. Restul de sânge-al jertfei lui, La poalele altarului, Va trebui a fi vărsat – Când ungerea s-a încheiat.


Sângele jertfei ce s-a dat, De preot trebuie luat, Pentru a unge-apoi, cu el, Coarnele-altarului acel, Pe care voi îl folosiți, Arderi de tot, când Îmi jertfiți. Restul de sânge-al mielului, La poalele altarului, Va trebui, apoi, vărsat – Când ungerea s-a încheiat.


Apoi, în urmă, ca să ungă – Cu sângele vițelului – Și coarnele altarului Pentru tămâi mirositoare, Al cărui loc de așezare Este-n lăuntru cortului, Pus înaintea Domnului. Cu sângele rămas, apoi Se va întoarce înapoi, Către a cortului intrare, Mergând înspre altarul care, La arderea de tot, servește. Aici, sângele trebuiește A fi, în urmă, lepădat. Deci el va trebui vărsat, La poalele altarului.


Cu sângele acestui dar, Pe un perete de altar, Preotul are să stropească. Sângele ce-o să prisosească, La poalele altarului, Stors o să fie. Jertfa lui E jertfă pentru ispășire.


Iar Moise l-a înjunghiat. Cu sângele vițelului, El, coarnele altarului, Le-a uns și-astfel l-a curățat. Restul de sânge, l-a vărsat Apoi, lângă altaru-acel Și l-a sfințit în acest fel, Căci ispășire i-a făcut, Așa cum Domnul a cerut.


Apoi, sângele de vițel, De ai săi fii, a fost luat, Iar ei, tatălui lor, l-au dat. În sângele vițelului, El și-a-nmuiat degetul lui Și-a uns coarnele de pe-altar Așa precum se cere, iar Restul de sânge adunat – Când a sfârșit – a fost vărsat, La poalele altarului.


S-aveți deplină cunoștință, Precum că e cu neputință, Ca sângele taurilor – Și-asemenea, al țapilor – Să poată șterge, vreun păcat.


Iar după Lege-i arătat Că tot aproape-i curățat, Cu sânge doar. Fără vărsare De sânge, nu este iertare.


Când Mielu-a rupt pecetea care A cincea e, la numărare, Către altar, eu am privit. Sub el, îndată, am zărit, Că multe suflete ședeau. Aceste suflete erau, Ale acelor care sânt Uciși, pentru acel Cuvânt, Cari este al lui Dumnezeu Și pentru că țineau, mereu, Mărturisirea ce-au primit-o, Pe care-n lume au vestit-o.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa