Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 28:30 - Biblia în versuri 2014

30 Pe-al judecății sfânt pieptar, Când ai să-l faci, vei pune dar, Și o măsură de Urim, Însă și una de Tunim. (Iată cum se traduc aceste: „Tunim”, „Desăvârșire” este; Pentru „Urim” e potrivit „Lumină” a fi tălmăcit.) De câte ori va fi intrat, În cort, Aron va fi purtat Această judecată-n el, A fiilor lui Israel. Pe inimă, o va purta, La Domnu-n față, când va sta.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

30 Pe pieptarul judecății să fixezi Urimul și Tumimul. Ele vor fi pe inima lui Aaron atunci când va merge înaintea Domnului. În acest fel, Aaron va purta întotdeauna pe inima sa judecata fiilor lui Israel când va fi înaintea Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 Pe vesta judecății să fixezi Urimul și Tumimul. Ele vor fi poziționate în dreptul inimii lui Aaron atunci când va merge înaintea lui Iahve. Astfel, Aaron va purta mereu pe inima lui judecata israelienilor când va fi înaintea lui Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 Să pui în pieptarul judecății Urím și Tummím și să fie pe inima lui Aaròn când va intra înaintea Domnului! Aaròn va purta totdeauna pe inima lui judecata fiilor lui Israél în fața Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 Să pui în pieptarul judecății Urim și Tumim, care să fie pe inima lui Aaron când se va înfățișa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel când se va înfățișa înaintea Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

30 Și să pui în pieptarul judecății Urim și Tumim și să fie pe inima lui Aaron când va intra înaintea Domnului. Și Aaron va purta judecata copiilor lui Israel pe inima sa înaintea Domnului, necurmat.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 28:30
22 Mawu Ofanana  

Astfel, cel ce-a fost așezat Drept dregător, nu i-a lăsat Ca – de atuncea înainte – Să mai mănânce lucruri sfinte, Până când unul din preoți Avea să-ntrebe, pentru toți – Ca să se știe – pe Urim Și de asemeni, pe Tumim.


Astfel, cel ce-a fost așezat Drept dregător, nu i-a lăsat Ca – de atuncea înainte – Să mai mănânce lucruri sfinte, Până când unul din preoți Avea să-ntrebe, pentru toți – Ca să se știe – pe Urim Și de asemeni pe Tumim.


Când în Locașul sfânt intra-va Aron, pe inimă, purta-va, Pe-acel pieptar ce e chemat „Al judecății”, încrustat – În pietrele pe el aflate – Numele care-au fost purtate De toți fiii lui Israel, Căci procedând în acest fel, În față dar, la Dumnezeu, Spre amintire – tot mereu – Numele lor vor fi purtate Și astfel nu vor fi uitate.


Ia pus pieptarul și i-a prins, În față, mai întâi, „Urim”, Iar după-aceea și „Tumim”.


Da, Templul Domnului, de El, Va fi zidit, căci este Cel Ce are să se-mpodobească, Purtând podoaba-mpărătească. Stăpân și preot o să fie Pe al lui scaun de domnie, Desăvârșită stând, apoi, Unirea dintre amândoi.”


Lui Eleazar, spune-i astfel: „Te rog, întreabă, pentru el – Ca nu cumva, noi să greșim – De judecata lui Urim Care-i ‘naintea Domnului, Ca să urmăm porunca Lui.” Iar Iosua – și-apoi cu el, Întreg poporul Israel – Are să iasă așadar, Cum porunci-va Eleazar; Și vor intra-n același fel, Atunci când poruncește el.”


De-aceea, bucuros, voiesc – Din ce-i al meu – să cheltuiesc, Și mă voi cheltui apoi, Pe mine însumi, pentru voi. Dacă, mai mult, eu vă iubesc, Oare, în schimb, am să primesc Puțină dragoste apoi, Atunci când am să vin, la voi?


Când aste lucruri le rostesc, Nu vreau ca să vă osândesc, Căci, dinainte, v-am spus eu, Că-n inimă, vă port, mereu. Pe viață și pe moarte, noi, În inimi, vă avem, pe voi.


El despre Levi-a zis: „Tumim Și totodată și urim, Încredințați – acuma – sânt, În grijă la bărbatul sfânt – La cel cari fost-a ispitit Pe când la Masa s-a găsit, Pe care apoi, Tu l-ai certat Când la Meriba Te-ai aflat.”


De-aceea, El a trebuit Ca să Se fi asemuit Fraților Săi apoi, în toate, Pentru că numai astfel, poate – În legăturile pe care, Cu bunul Dumnezeu, le are – Mereu, a fi – neîndoios – Un preot mare și milos, Vrednic, încredere-arătând, Gata a face orișicând, Pentru norod, o ispășire Pentru orice nelegiuire – Pentru păcatele pe care Al omenirii neam le are.


Pentru știința tuturor, Vă spun, acuma, fraților, Că nu avem un Preot Mare Cari, milă, pentru noi, nu are – Pentru a noastră slăbiciune Ce caută a ne supune – Ci El, în toate – negreșit – Asemeni nouă, ispitit Ajunse-a fi și încercat, Însă a fost fără păcat.


Odată pentru totdeauna, Hristosul nostru a intrat, În Locul cel „prea sfânt” chemat, Și n-a dus sânge de vițel Și nici de țapi. Acolo, El, Cu al Său sânge a intrat, După ce-ntâi a căpătat O veșnică răscumpărare.


Hristos – să știe fiecare – Că nu-ntr-un loc de închinare, Făcut de om, S-a așezat, Ci El, în ceruri, a intrat, Unde, la Dumnezeu apoi, Avea a merge, pentru noi.


Când al lui Israel popor N-a mai avut conducător – Pentru că Iosua murise – La Domnul, el s-a dus și zise: „Doamne, pe cine, dintre noi, Ai să-l alegi să meargă-apoi, În țara Canaaniților, Să lupte cu acel popor?”


Au mers, în urmă, la Betel, Și-n fața Domnului au stat – Acolo – și L-au întrebat: „Cine să plece, dintre noi, Ca să înceapă ăst război, Cu Beniamin?” Domnul a spus: „Iată că Iuda va fi pus Să meargă, primul, dintre voi, Ca să pornească ăst război.”


În fața Domnului au stat Și-au plâns, până s-a înserat. Apoi, cu Domnul au vorbit Și-L întrebară, la sfârșit: „Mai trebuie să ducem noi, Cu Beniamin, acest război?” Domnul a zis, poporului: „Suiți-vă-mpotriva lui.”


Saul, în fața Domnului S-a dus să ceară sfatul Lui. Dar Domnul nu l-a ascultat Și nici răspunsuri nu i-a dat. Prin vise, El nu i-a vorbit, Nici prin Urim nu l-a vestit, Nici prin proroci nu l-a-nștiințat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa