Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 28:12 - Biblia în versuri 2014

12 Pe umerii efodului, Aceste pietre să le pui, Pentru aducere aminte. Aron le va purta-nainte – La Domnul – pe umerii lui – Pe umerii efodului – Să-I amintească-n acest fel, De toți fiii lui Israel.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Să pui cele două pietre pe umerarii efodului, ca să fie pietre de aducere-aminte pentru fiii lui Israel. Aaron să poarte numele lor înaintea Domnului, pe umerii săi, ca aducere-aminte.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Să prinzi cele două pietre pe tunică, în zona din dreptul umerilor. Aceste pietre să existe acolo ca să amintească (lui Iahve) despre israelieni. Aaron să poarte numele lor înaintea lui Iahve, pe umerii lui, ca amintire despre ei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Să pui cele două pietre pe bretelele efodului ca pietre de amintire pentru fiii lui Israél! Aaròn va purta numele lor în fața Domnului pe cele două bretele, ca aducere aminte.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Amândouă aceste pietre să le pui pe umărarii efodului, ca aducere aminte de fiii lui Israel, și Aaron le va purta numele înaintea Domnului, pe cei doi umeri ai lui, ca aducere aminte de ei.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și să pui cele două pietre pe umerarii efodului ca pietre de amintire pentru copiii lui Israel și Aaron va purta numele lor înaintea Domnului pe amândoi umerii săi, spre amintire.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 28:12
23 Mawu Ofanana  

Unde-i scrisoarea, să mi-o pună Pe umăr, ca pe o cunună, S-o port legată de-a mea frunte?! Unde-i?! Să vină să mă-nfrunte!


Celui ce-Ți este preaiubit, Prin vis, în urmă, i-ai vorbit Zicându-i: „Ajutor am dat Și-un tânăr Eu am ridicat.


Că trebuie să pomeniți Ziua aceasta, tot mereu. Drept cinste pentru Dumnezeu, Din neam în neam, va trebui O sărbătoare-a prăznui. Ea o să fie, pentru voi, O lege veșnică apoi.


Un semn, pe mână să îți fie, Și ca un semn de amintire Pe frunte, în a ta privire. Astfel, legea lui Dumnezeu, Sub ochii tăi, va fi mereu. Numai așa, în gura ta, Întotdeauna, ea va sta, Căci din Egipt, cu brațu-I tare, Domnul v-a scos, pe fiecare.


Pe pietre deci, să scrieți voi, Pe toți fiii lui Israel. Onixul să-l săpați la fel Precum în piatră se sculptează – Cum pe peceți se încrustează – Iar pietrele astfel lucrate, În aur fi-vor ferecate.


Când în Locașul sfânt intra-va Aron, pe inimă, purta-va, Pe-acel pieptar ce e chemat „Al judecății”, încrustat – În pietrele pe el aflate – Numele care-au fost purtate De toți fiii lui Israel, Căci procedând în acest fel, În față dar, la Dumnezeu, Spre amintire – tot mereu – Numele lor vor fi purtate Și astfel nu vor fi uitate.


Faceți apoi, efodului, Doi umeri, capetelor lui. Să-i faceți dar, în așa fel, Încât vor fi legați de el.


Iată că Domnul Dumnezeu E izbăvirea mea, mereu. Mă-ncred în El și pot să zic Că nu am teamă de nimic. Domnul este a mea tărie Și pricina de bucurie. Pricini de laudă, mereu, Îmi e al nostru Dumnezeu, Pentru că S-a milostivit Și mântuire am primit.


„Ierusalime, am adus Niște străjeri și-apoi i-am pus Pe ale tale ziduri stând, Pentru a nu tăcea, nicicând. De-a lungul zilei, n-au să tacă Și nici când noapte-o să se facă. Să nu vă odihniți, defel, Voi care-I amintiți de el, Lui Dumnezeu. Nu încetați,


Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.


Pe fiecare șir apoi, Tămâie să mai puneți voi. Ea trebuie a fi curată Și, peste pâine, așezată – Pentru aducere aminte, A tot ce-a fost mai înainte – Asemenea darului care Este drept jertfă de mâncare Adusă-n fața Domnului Și arsă-n para focului.


Au fost, un semn de amintire, Plăcile ce le-a făcut el, Pentru întregul Israel. În felu-acesta, nu-ndrăznea Cel ce străin se dovedea, Față de-Aron – de neamul lui – Să Îi aducă, Domnului, Tămâie, precum a făcut Core și-ai lui, căci a știut Ce-a pățit el și ceata lui, După porunca Domnului.


Moise, precum și Eleazar, Primiră-atuncea acel dar, Din partea căpitanilor Și-apoi au dus aurul lor, În cortul întâlnirii, unde Doar ei, numai, puteau pătrunde, Și l-au lăsat, în acest fel, Ca amintire-n Israel, Pus înaintea Domnului, Pentru întreg poporul Lui.


Și-a amintit de Israel – De robul său – de mila-I mare, Venindu-i în ajutorare,


Astfel, arată Dumnezeu, A Sa-ndurare, tot mereu, Celor care părinți ne sânt: Își ține al Său legământ,


„Corneliu!” – îngerul îi zise. Acesta, țintă, îl privise: „Ce este Doamne?” – i-a răspuns. „Rugile tale au ajuns, La Domnul, și-au fost ascultate. De milosteniile-ți toate, Acuma, El Și-a amintit, Căci înainte-I s-au suit.


Lui Dumnezeu, I-a mulțumit, A frânt-o și a glăsuit: „Această pâine, s-o luați Și-apoi, din ea, toți să mâncați. Acesta este trupul Meu, Cari, pentru voi, s-a frânt. Deci, Eu Vă-ndemn să faceți, negreșit, Lucrul acest, necontenit, De-acum, spre pomenirea Mea.”


De Beniamin, Moise-a vorbit: „De către Domnu-i preaiubit; El, ocrotit, va fi mereu, De către Domnul Dumnezeu. La adăpostul Domnului, Se află locuința lui. Între-ai Săi umeri, ne-ncetat, Odihnă, el va fi aflat.”


Voi să răspundeți: „S-a-ntâmplat Că apele s-au despicat, Pe când chivotul Domnului Intra-n valea Iordanului. Aceste pietre au menire, De a sluji drept amintire, Copiilor lui Israel.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa