Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 28:1 - Biblia în versuri 2014

1 „De tine-i vei apropia Pe-Aron și, de asemenea, Pe fiii lui. În acest fel, Deoparte-i pui, în Israel, Și rang de preoți vor avea, Căci ei vor fi în slujba Mea. Deoparte, pe Aron, să-l pui, Și pune-i și pe fiii lui: Nadab, Abihu, Eleazar, Iar ultimul e Itamar.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Apoi adu-i aproape de tine, dintre fiii lui Israel, pe fratele tău, Aaron, și pe fiii săi, Nadab și Abihu, Elazar și Itamar, ca să-Mi împlinească slujba de preoți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Dintre urmașii lui Israel, să aduci lângă tine pe fratele tău numit Aaron și pe fiii lui: Nadab și Abihu, Elazar și Itamar. Toți aceștia să fie preoți ai Mei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Să se apropie de tine fratele tău, Aaròn, și fiii săi dintre fiii lui Israél ca să-mi fie preoți: Aaròn și fiii lui: Nadáb, Abíhu, Eleazár și Itamár!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Apropie de tine pe fratele tău, Aaron, și pe fiii săi și ia-i dintre copiii lui Israel și pune-i deoparte în slujba Mea ca preoți: pe Aaron și pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar și Itamar.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și tu apropie la tine pe Aaron, fratele tău, și pe fiii săi cu el dintre copiii lui Israel ca să‐mi facă slujba de preoți: Aaron, Nadab și Abihu, Eleazar și Itamar, fiii lui Aaron.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 28:1
33 Mawu Ofanana  

Amram, doi fii, a dobândit: Aron și Moise, la sfârșit. Aron, deoparte, a fost pus Spre-a fi sfințit – precum s-a spus – Căci el, prea sfânt, avea să fie – Cu ai săi fii – pentru vecie. Tămâie, ei Îi aduceau Lui Dumnezeu și Îi slujeau, Iar Numele lui Dumnezeu, Îl binecuvântau, mereu.


Și Iohanan a zămislit Un fiu, pe care l-a numit – De-asemeni – tot Azaria. Acesta, preot se vădea, În casa din Ierusalim, Ce a zidit-o – precum știm – Chiar Solomon. Azaria


Al lui Elcana, după care, Ieroboam, la rând, apare, Precum și al lui Eliel Și al lui Toah, după el;


Leviții, toți, au părăsit Moșii și case și-au venit Ca la Ierusalim să stea, Căci în Israel, nimenea Nu a putut să-și împlinească Slujba aceea, preoțească – Făcută-n fața Domnului – Din pricina-mpăratului Ieroboam, cari a cătat, Mereu, de i-a împiedicat.


Casă a lui Aron, mereu, Încrede-te în Dumnezeu! Domnul își este ajutor Și scutul tău, ocrotitor.


Moise și-Aron se dovedeau Precum că preoți Îi erau, Iar Samuel – neîncetat – Sfântul Său Nume, L-a chemat. Oameni-aceștia I-au vorbit Iar El, mereu, i-a auzit, Căci ale lor rugi au ajuns, În fața Lui, de au pătruns.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Te sui, la Mine, însoțit De frate’ tău, Aron; apoi, Pe lângă el, mai cheamă doi: Întâi Nadab are să fie, Cari cu Abihu va să vie. Dintre bătrâni, din Israel, Ia șaptezeci. Grupul acel Te va-nsoți apoi, pe tine, Când ai să urci până la Mine. Din depărtare, vă-nchinați Și, la pământ, cu fața, stați.


Moise, pe munte, s-a suit. Atunci, Aron l-a însoțit, Nadab și-Abihu; iar cu ei, Urcară și bătrâni-acei – Adică șaptezeci, pe care, Moise-i luase, la plecare.


Să faci deci, hainele acele, Și-n urmă, să-i îmbraci cu ele Pe-Aron și pe feciorii lui. Să-i ungi, și-n slujba Domnului, Să îi închini și să-i sfințești, Iar după ce îi pregătești, Ei au să Îmi slujească Mie, Căci ai Mei preoți au să fie.


„Tu trebuie să îi sfințești, Adică să îi pregătești Pentru ca slujba preoțească Să poată să o mplinească. Ia un vițel și doi berbeci: Fără cusur să fie. Deci,


Am să sfințesc cortul numit „Al întâlnirii” și, sfințit, Va fi altarul cortului, Precum și-Aron și fiii lui Care, în slujbă-Mi vor fi toți, Sfințiți fiind ca și preoți.


Să-ncingi pe-Aron și fiii lui, Cu brâiele și să le pui Scufii, pe capetele lor – Pe capetele fiilor. Astfel, slujba de preoție, Veșnic, a lor are să fie. Prin lege, ea le va fi dată, Iar legea nu va fi schimbată, Căci ea e veșnică, să știi. Atunci Aron și ai săi fii Au să Îmi fie-nchinați Mie Și-Mi vor sluji în preoție.


Când la sfârșit ai să ajungi, Pe-Aron și pe-ai săi fii să-i ungi, Să îi sfințești astfel, pe toți, Să-Mi fie-n slujbă, ca preoți.


Veșmintele preotului: Cele de slujbă, și veșminte Pentru Aron, care sunt sfinte; Veșminte pentru fiii lui Aflați în slujba Domnului, Cari sunt veșminte preoțești;


La slujbă, în locașul sfânt, Veșminte, de făcut, mai sânt – Pentru preoți – și-apoi veșminte, Pentru Aron; ele sunt sfinte. Veșminte vor mai fi lucrate Pentru-ai săi fii, spre-a fi purtate Numai la slujba preoțească, Pe cari trebuie s-o-mplinească.”


Aron, când s-a căsătorit, Cu Elișeba s-a-nsoțit – Cu fata lui Aminadab, Sora lui Nahșon. Pe Nadab, Întâi, femeia l-a născut; Apoi Abihu-a apărut, Urmat fiind de Eleazar, Iar la sfârșit, de Itamar.


Dintre ai lui Aron copii, În față, au ieșit doi fii: Nadab era unul din ei, Iar celălalt, Abihu. Ei Cădelnițele și-au luat, Tămâie-n ele au turnat, Iar după-aceea, foc au pus. Un foc străin ei au adus Astfel, ‘naintea Domnului Și-au încălcat porunca Lui, Căci El, așa ceva, n-a zis.


Moise a mai vorbit apoi, Cu-Aron, precum și cu cei doi Copii rămași – cu Eliazar Și cu-al său frate, Itamar – Și-a zis, privind la fiecare: „Parte, din darul de mâncare – Din jertfele ce sunt menite A fi de flăcări mistuite – Voi trebuie să vă luați, Pe care-apoi să o mâncați Făr-aluat, lângă altar. Să știți că aste părți de dar, Din jertfele Domnului sânt, Iar darul e lucru prea sfânt.


Dreptul de care v-am vorbit, Prin ungere l-au dobândit Aron și cu feciorii lui. Peste jertfele Domnului – Cari pentru El au fost jertfite Și sunt de flăcări mistuite – Aron și fiii – fiecare – Au acest drept, din ziua-n care Au să Îmi fie-nfățișați Și-n slujbă-Mi, preoți, așezați.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


„Ia-l pe Aron cu fiii lui, După porunca Domnului. Apoi, ia ale lor veșminte Și-uleiul pentru ungeri sfinte; Să iei vițelul pregătit De ispășire. Negreșit, S-aduci și doi berbeci; cu ei, Coșul cu-azimi, să îl mai iei


Iată ce trebuie să știi: Acuma, tu și ai tăi fii Va trebui ca să păziți, Neîncetat, și să-mpliniți Doar slujba preoției, care E la altar referitoare Și pe aceea ce privește, În urmă, tot ce se găsește Dincolo de perdeaua care Este, în cort, despărțitoare. Această slujbă, voi să știți, Căci trebuie să o-mpliniți. Slujba de preoți, așadar, Vă este dată vouă-n dar. Străinul care va avea Curajul de-a se-apropia De toate-acestea, negreșit, Cu moartea, fi-va pedepsit.”


În acel loc. Să-l însoțească Cei șaptezeci și patru mii Și patru sute de copii Din Iuda – care-s oastea lui; Vor sta în jurul steagului.


Nadab și-Abihu au murit, Atuncea când au îndrăznit S-aducă-n fața Domnului, Un foc străin, pe-altarul Lui.


Elisaveta. Când slujea, Odat’, la rândul cetei lui, Chiar Zaharia, Domnului,


De la Berot-Bene-Iacan, Voi ați pornit, în acel an, Și la Mosera v-ați oprit. Aron, acolo, a murit Și-n urmă, fost-a îngropat. Al său fiu, locul, i-a luat; Deci Eliazar – precum se știe – Urmaș i-a fost, la preoție.


Căci preotul a fost ales De Dumnezeu, bine-nțeles, Ca în Numele Domnului Să-I împlinească slujba Lui În toate zilele – și el, Și-apoi și fiii săi, la fel.


Eu l-am adus, la preoție, Atunci când l-am ales pe el, Din toți fiii lui Israel. Mereu – tămâie – trebuia Să ardă, înaintea Mea, Slujind pentru altarul Meu. Atuncea, dăruit-am Eu – Pentru a tatălui tău casă – Jertfele toate ce le lasă Israeliții și-s menite A fi, de flăcări, mistuite.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa