Exodul 27:9 - Biblia în versuri 20149 „Cortul, o curte, va avea. Iată cum o să fie ea: O pânză trebuie urzită, Din in subțire împletită. Aceasta doar, va arăta Latura curții ce va sta La miazăzi. Să o socoți Să aibă o sută de coți. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească9 Curtea Tabernaculului s-o faci astfel: în partea de sud, pe o lungime de o sută de coți, să pui draperii din fir de in subțire răsucit. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20189 Să faci curtea Tabernacolului astfel: în partea de sud, pe o distanță de o sută de coți, să pui draperii făcute din fir de in subțire răsucit. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20209 Să faci o curte pentru cort! Spre partea de sud, pentru închidere, să fie pânze din in răsucit, de o sută de coți lungime pentru o latură! Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu9 Curtea cortului s-o faci astfel. Înspre partea de miazăzi, pentru alcătuirea curții, să fie niște pânze de in subțire, răsucit, pe o lungime de o sută de coți pentru această primă latură, Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19319 Și să faci curtea locașului. În latura de miazăzi spre miazăzi perdele de in subțire răsucit pentru curte, de o sută de coți lungime pentru o latură, Onani mutuwo |
Față de-ntregul Israel, De Solomon a fost sfințită Curtea ce fost-a construită În fața Casei Domnului, Căci jertfele aduse Lui, Acolo fost-au dăruite: Și cele care-s socotite Arderi de tot și cele care Daruri erau pentru mâncare, Precum și cele cu menire De jertfe pentru mulțumire, Având în conținutul lor Numai grăsimea jertfelor. Toate, în curte, s-au adus, Căci pentru-altarul ce s-a pus În fața Domnului să stea Și cari de-aramă se vădea, Mare a fost al jertfei dar, Prea mic fiind acel altar.
Pânza aveți s-o puneți voi, Pe douăzeci de stâlpi apoi. Să faceți pentru fiecare Stâlp, un picior apoi, pe care, Acesta fi-va așezat. Piciorul trebuie turnat Doar din aramă. E știut Că douăzeci ai de făcut. Argint, apoi, să folosești, Căci trebuie să făurești, Din el, cârlige, stâlpilor Și-asemeni și bețele lor, Care vor fi de legătură.
Curtea cea din lăuntru-avea O poartă, care se găsea În fața porții așezată, Ce fost-a-n miazănoapte-aflată Și-n fața porții cea pe care Partea de răsărit o are. Omul acela a plecat Și a-nceput de-a măsurat Din partea ce a fost aflată În miazănoapte așezată, Până la cea din răsărit, Iar după cum am auzit, Distanța ‘ceea se vădea Cum că o sută coți avea.
Dincolo de partea aflată Drept înlăuntru așezată, Două odăi se mai găseau Cari pentru cântăreți slujeau. În curtea cea din interior, Era locul odăilor. Una era la poarta care, Partea din miazănoapte-o are, Cu fața-n miazăzi-ndreptată. Cealaltă fost-a așezată Chiar lângă poarta cea pe care Partea din miazăzi o are, Iar fața ei se potrivea Spre miazănoapte că privea.
Acolo unde se vădea Că douăzeci de coți avea Curtea cea înlăuntru-aflată Și de asemeni – totodată – În dreptul caldarâmului Ce încingea, cu brâul lui, Curtea de-afară, am văzut Cum că pridvoare au avut Odăile de sus, aflate La catu-al treilea așezate. Pridvoarele odăilor Erau pridvor, lângă pridvor.
Stâlpii din curtea cortului, Picioarele stâlpilor lui, Țărușii, funiile lor Pentru-ntărirea stâlpilor; Uneltele ce țin de-acele Lucruri, lăsate vor fi ele, Pentru mutări, în grija lor – Deci casei Merariților. La toate, le spuneți pe nume, Ca ei să știe ce anume Au de făcut, ce-au de luat, Și ce va trebui cărat.