Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 27:3 - Biblia în versuri 2014

3 Vei făuri, pentru altar, Apoi, unelte. Așadar, Oale vei face, ca să poți, Din el, cenușa să o scoți. Lopeți, dar și lighene-apoi, Va trebui să faceți voi. Și furculițe trebuiesc; Tigăi care se folosesc Pentru cărbuni, de-asemenea. Astfel altarul va avea, Toate uneltele cerute, Cari din aramă sunt făcute.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Să-i faci oale pentru cenușa îmbibată de grăsime, lopeți, vase, furculițe și fărașe pentru cărbuni. Toate uneltele lui să le faci din bronz.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Să îi faci atât recipiente pentru adunat cenușă, cât și lopeți, vase, furci și fărașe pentru cărbuni. Să faci din bronz toate aceste unelte ale altarului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Să faci tăvi pentru cenușă, lopeți, lighene, clești și vătraie pentru cărbuni; toate instrumentele lui să le faci din bronz!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Să faci pentru altar oale de scos cenușa, lopeți, lighene, furculițe și tigăi pentru cărbuni; toate uneltele lui să le faci de aramă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și să‐i faci oalele pentru scoaterea cenușei și lopețile și farfuriile și furculițele și tigăile; toate uneltele lui să le faci de aramă.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 27:3
17 Mawu Ofanana  

Apoi, Hiram a făurit Lopeți, lighene, cenușare, Și a sfârșit a sa lucrare. Astfel, Hiram a terminat Lucrarea dată de-mpărat, Căci pentru Casa Domnului Făcut-a, la porunca lui,


Lopeți, lighene, cenușare – În urmă – a mai făurit, Așa precum i-a poruncit Chiar Solomon. De bună seamă, Fost-au unelte de aramă, Iar pentru ele, folosită, A fost arama lustruită.


Lighenele au mai urmat, Potirele meșteșugite, Cățuile, cești și cuțite; De-asemeni, aste lucruri, toate, În aur doar, au fost lucrate. Apoi, țâțânile pe care La avea ușa, la intrare, În Locul cel „prea sfânt” chemat, Numai din aur s-au turnat.


Luat-au cești și cenușare, Mucări, lopeți și scule care Lucrate fost-au din aramă. Ele serveau – de bună seamă – La slujba Casei Domnului.


Slujbașul împăratului – Nebuzardan, acela care, Peste străjeri era mai mare – A strâns tigăi și-a mai luat Lighenele ce le-a aflat În Casa Domnului. Luate Au fost și lucrurile toate Care din aur se vădeau, Sau care din argint erau.


I-a dat chipul furcuțelor, Lighenelor și ceștilor Care, din aur, s-au lucrat. De-asemenea, el i-a mai dat Apoi, chipul potirelor – Precum și greutatea lor – Care, din aur, se făceau Și pentru slujbă foloseau. I-a dat chipul potirelor – Precum și greutatea lor – Cari, din argint, se făureau Și pentru slujbă foloseau.


Apoi, Hiram a făurit Lopeți, lighene, cenușare, Și a sfârșit a sa lucrare. Astfel, Hiram a terminat Lucrarea dată de-mpărat, Căci pentru Casa Domnului, Făcut-a la porunca lui


Lopeți, lighene, cenușare – În urmă – a mai făurit, Așa precum i-a poruncit Chiar Solomon. De bună seamă, Fost-au unelte de aramă, Iar pentru ele, folosită, A fost arama lustruită, Căci – după cum i s-a cerut – Huram-Abi doar a făcut.


Din sângele jertfelor Lui, Moise, jumate, a luat Și-n străchini el l-a așezat. Cu ce-a rămas, el a stropit Altarul pe cari l-a zidit.


Tot din aramă întocmite, Vor fi uneltele menite A fi în slujba cortului. De-asemeni, și țărușii lui – Precum și-ai curții – să se știe Că din aramă au să fie.”


În colțuri, să-i faci niște coarne Și-apoi, aramă să se toarne, Peste altar. Coarnele-acele Lucrate au să fie ele – Cu-altaru-acela – tot de-odată, Cu el fiind dintr-o bucată.


Alături de acel altar, O să durezi și un grătar, Ca o rețea. De bună seamă, Și el va fi tot de aramă. Apoi, la colțurile lui, Patru verigi, voiesc să pui. Tot din aramă, să lucrezi


A făurit, pentru altar, Apoi, unelte. Așadar, Făcut-a oale ca să poată, Din el, cenușa să o scoată. Lopeți, ligheane – toate noi – A trebuit a face-apoi; Și furculițe-au trebuit, Tigăi – care s-au folosit Pentru cărbuni – de-asemenea. Astfel, acel altar avea Toate uneltele cerute, Cari din aramă-au fost făcute.


Vițelul său, Aron să ia Cădelnița. Să pună-n ea Cărbuni aprinși – adică jar – De pe al Domnului altar. Loc, trebuie să-i mai rămâie, Să pună doi pumni de tămâie – Tămâia cea mirositoare, Mărunt pisată – după care, Va duce tot ce va avea, În partea de după perdea. Astă perdea are menire, În cort, de-a face despărțire.


Se vor mai așeza pe el, Uneltele din slujba lui: Tigăile altarului – Pentru cărbuni – lopețile, Ligheane, furculițele, Iar peste ele-o-nvelitoare, Din piele de vițel de mare. Drugii, apoi, vor fi aduși, Căci la altar, trebuiesc puși.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa