Exodul 27:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Uleiul astfel dobândit Are să fie pregătit De-Aron și de feciorii lui, Acolo-n cortul Domnului – „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare, În cort – în spate, ea având Chivotul mărturiei, stând. Deci untdelemnul pregătit, În candele, necontenit, Are să ardă – de cu seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel, Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Urmașii care au să vină, Căci toți vor trebui s-o țină.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²¹ Aaron și fiii lui să-l pregătească în Cortul Întâlnirii, dincoace de draperia care este în fața Mărturiei, ca să ardă înaintea Domnului de seara până dimineața. Aceasta să fie o hotărâre veșnică pentru fiii lui Israel, de-a lungul generațiilor lor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ Aaron și fiii lui să pregătească acest ulei în Cortul Întâlnirii, în prima parte a acestuia care înseamnă spațiul de până la draperia din fața Declarației. Uleiul să alimenteze sursele de lumină care trebuie să stea aprinse de seara până dimineața înaintea lui Iahve. Această poruncă trebuie respectată permanent; și este valabilă pentru toate generațiile israelienilor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ Aaròn și fiii săi să-l pună în cortul întâlnirii, dincoace de perdeaua care este în fața mărturiei, [ca să ardă] de seara până dimineața înaintea Domnului. Aceasta este o lege veșnică pentru fiii lui Israél, din generație în generație.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Aaron și fiii săi să-l pregătească în cortul întâlnirii, dincoace de perdeaua care este înaintea chivotului mărturiei, pentru ca să ardă de seara până dimineața înaintea Domnului. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii lor și pe care copiii lui Israel vor trebui s-o țină.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ Aaron și fiii săi le va pregăti de seara până dimineața înaintea Domnului: în cortul întâlnirii dinafară de perdeaua care este înaintea mărturiei: va fi o orânduire veșnică pentru neamurile lor din partea copiilor lui Israel.

Exodul 27:21 Mawu Ofanana

Geneza 1:5

Lumina, a chemat-o „Zi”, Iar întuneric cât va fi, „Noapte”, nume i-a ticluit. Și astfel, seara a venit, Apoi a fost o dimineață – Avem deci prima zi în față.

Geneza 1:8

În urmă, seara s-a lăsat. Zorii apoi s-au revărsat Cernându-și peste toate roua. Și-astfel s-a dus ziua a doua.

2 Cronici 13:11

În zori, precum și seara-apoi, Arderi de tot aducem noi, Pentru al nostru Dumnezeu. Tămâie ardem, tot mereu, Pentru cinstirea Domnului Și pâini punem ‘naintea Lui. Sfeșnicul cel de aur care, Doar candele, pe brațe, are, Aprins e-n fiecare seară, Până când zorile vin iară. Toate acestea le-mplinim, Pentru că astfel, noi păzim Poruncile ce le-am primit. Pe Domnul, voi L-ați părăsit.

Psalmi 134:1

Iată, să-L binecuvântați Pe Domnul, voi, robi care stați Noaptea, mereu, în Casa Lui!

Exodul 12:14

Că trebuie să pomeniți Ziua aceasta, tot mereu. Drept cinste pentru Dumnezeu, Din neam în neam, va trebui O sărbătoare-a prăznui. Ea o să fie, pentru voi, O lege veșnică apoi.

Exodul 16:34

Aron, atuncea, a ieșit, După porunca Domnului Dată lui Moise – robul Lui – Și, mana, el a adunat-o, Preț de-un omer și-a așezat-o Lângă chivot, să se păstreze Pentru cei cari au să urmeze.

Exodul 25:16

Iată că Eu îți voi da ție – Pentru chivot – o mărturie. Această mărturie dată, În el, trebuie așezată.

Exodul 28:43

Aron și-ai săi fii purta-vor Izmene-atuncea când intra-vor În cortul întâlnirii, sau Atunci când de altar ei au Să se apropie, să facă Slujba-n Lăcașul sfânt. Deci dacă În ăst fel fi-vor îmbrăcați, N-au să se facă vinovați Și n-au să fie pedepsiți – Cu moartea, nu vor fi loviți. Aceasta, vreau ca să se știe, Și-o lege veșnică să fie Pentru Aron, neîncetat, Și celor ce-i vor fi urmat.”

Exodul 29:28

Cu pieptul, fi-va dăruită Ea, lui Aron; de-asemenea, Fiii săi dreptul vor avea, Mereu, la părțile acele. Prin lege, le sunt date ele. În Israel, se înțelege, Că veșnică e astă lege. Aceasta e o jertfă care Adusă e, prin ridicare. Din jertfele de mulțumire, Ce le aduceți, s-aveți știre Că asta-i partea Domnului, Care I se cuvine Lui.

Exodul 29:42

Această ardere de tot E necurmată și socot Cum că ai voști’ urmași, mereu, Au să o dea, la cortul Meu – În fața ușii cortului, Pusă-naintea Domnului. Acolo, am să Mă-ntâlnesc Cu voi, și am să îți vorbesc.

Exodul 29:44

Am să sfințesc cortul numit „Al întâlnirii” și, sfințit, Va fi altarul cortului, Precum și-Aron și fiii lui Care, în slujbă-Mi vor fi toți, Sfințiți fiind ca și preoți.

Exodul 30:21

Deci să se spele fiecare, Întâi, pe mâini și pe picioare, Acolo, în lighean, afară, Și-n felu-acesta n-au să piară. Pentru Aron și ai săi fii, Astă spălare, tu – să știi – Că e o lege necurmată. Ea trebuie a fi urmată De toți cei care au să vie, În urma lor, la preoție.”

Exodul 30:36

Mărunt, apoi, să o pisezi, Și-n urmă, vreau să o așezi În fața mărturiei care, În cortul întâlniri-și are Loc de ședere, unde Eu, Cu tine, Mă-ntâlnesc mereu. Astă tămâie, pentru voi, Lucru prea sfânt va fi apoi

Exodul 30:8

Le pregătește. Iar pe seară, Tămâie, o să ardă iară, Când candelele-o să le-așeze. Atuncea, o să tămâieze Și astfel, nu o să rămâie – A voastră parte de tămâie – Nearsă, ci va fi mereu, Din neam în neam, la Dumnezeu – În față-I – arsă necurmat, Pe-altarul pentru tămâiat.

Exodul 40:3

Chivotul, îl veți pune voi, În interiorul cortului. Ai să atârni, în fața lui, Perdeaua din lăuntru, care Servește drept despărțitoare.

Levitic 10:9

„Să știi că nu vă e permis – Nici ție și de-asemenea, Nici fiilor tăi – de a bea Vinuri, defel; sau vreo licoare Sau băuturi amețitoare Atuncea când o să intrați, În cort. Deci seama să luați Și, tot mereu, atenți să fiți, Dacă nu vreți ca să pieriți! Această lege – pentru voi, Și pentru cei care, apoi, Pe urma voastră au să vie – Veșnică trebuie să fie!

Levitic 16:34

Această lege, să se știe Că, veșnică, are să fie, Pentru poporu-acesta: iată, În fiecare an, o dată, O să se facă ispășire – Așa precum v-am dat de știre – Pentru întregul Israel.” Aron a împlinit și el, Ceea ce Domnu-a poruncit, Prin Moise-atunci când i-a vorbit.

Levitic 17:7

Să nu-și aducă jertfa lor, Ca să o dea idolilor Cu care, încă, mai curvesc, Pentru că Eu le dăruiesc O lege care vreau să fie Ținută, pentru veșnicie, De oamenii ăstui popor, Precum și de urmașii lor.

Levitic 23:14

Cu nici un chip, să nu mâncați Pâine – și nici nu adunați Spice, pentru a fi gătite Apoi, pisate sau prăjite – Până în acea zi în care Veți duce darul de mâncare, Lui Dumnezeu. Deci să se știe Că veșnică are să fie Această lege, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, În orice loc aveți să fiți, Oriunde o să locuiți.”

Levitic 23:21

În acea zi, voiesc să știți Că trebuie ca să vestiți – Din nou – o sărbătoare mare; S-aveți o sfântă adunare, În care, voi veți fi opriți, Lucrări de slugă să-mpliniți. Acuma dar, vreau să se știe Că veșnică are să fie Această lege, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, În orice loc aveți să fiți, Oriunde o să locuiți.

Levitic 24:2

„Să poruncești, Eu te îndemn, Să ți se-aducă untdelemn, Să-l ai la sfeșnic, ne-ncetat, Unde să ardă necurmat Apoi, în candelele lui. Deci ai să ceri poporului – Copiilor lui Israel – Ulei să-ți dea. Uleiu-acel N-are să fie-amestecat, Ci trebuie a fi curat Și din măsline tescuite, Ce sunt anume pregătite.

Levitic 24:3

Aron, uleiul dobândit, Urmează a-l fi pregătit Apoi, în fața Domnului, Chiar în lăuntrul cortului, „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare. În fața mărturiei Mele, Să pună-n candelele-acele, Uleiu-anume pregătit. El arde-va, necontenit – De-ndată ce se face seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Oamenii din al Meu popor, Precum și toți urmașii lor.

Levitic 24:9

Pâinile-aduse – să se știe – Pentru Aron, voiesc să fie Și pentru cei cari fii îi sânt – Să le mănânce-ntr-un loc sfânt. Lucru prea sfânt e pentru ei – Deci pentru preoții acei – Aceste pâini, căci fiecare, Parte-i din darul de mâncare, Pus înaintea Domnului Și ars de para focului.”

Levitic 3:17

Aceasta, vreau ca să se știe, Că e o lege, pe vecie, Pe care să o țineți voi Și toți urmași voștri-apoi, În orice loc aveți să fiți Și-oriunde o să locuiți. Cu nici un chip, să nu mâncați Grăsimi, sau sânge să gustați!”

Levitic 3:8

Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să îl înjunghie de-ndat’. Sângele îi va fi luat De preoți, care – precum știi – Vor fi ai lui Aron copii. Ei vor stropi, peste altar, Cu sângele acelui dar.

Levitic 6:15

Adus, când fi-va, înainte – Pentru aducere aminte – Un pumn, din floarea de făină, Să ia preotul și să vină Ca s-o arunce pe altar, Unde va arde acest dar, Cari, întâi, fost-a pregătit Cu untdelemnul dăruit Și cu tămâia ce o are. Darul acesta de mâncare – Cari Domnului I s-a făcut – Este de un miros plăcut.

Levitic 7:36

Deci iată-ntreg Israel știe Ce-a poruncit Domnul să fie – Din jertfe – dat preoților, Din ziua când ungerea lor Cea sfântă, va fi fost făcută. Veșnic va trebui ținută Această lege-n Israel: Voi și urmașii voști’, la fel.

Maleahi 2:7

Iată că preotu-i cel care Știința-n paza lui o are. De-aceea, doar din a lui gură, Mereu, se-așteaptă-nvățătură, Căci el este un sol pe care Domnul oștirilor îl are.

Numeri 18:23

Leviți-n fața Domnului Să facă slujba cortului. Leviții – deci ai voștri frați – Au să rămână încărcați Cu orișice călcări de lege – Cu orișice fărădelege – Din al lui Israel popor. În mijlocul copiilor Lui Israel, nu vor putea, Vreo moștenire, a avea. Această lege-i pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi. Ea trebuie ca să vă fie O lege pentru veșnicie.

Numeri 18:5

Păziți, mereu, al Meu cuvânt Lăsat pentru locașul sfânt Și-asemenea, pentru altar. În felu-acesta, așadar, Nici un motiv n-o să mai fie În Israel, pentru mânie.

Numeri 19:21

Aceasta trebuie să fie, O lege, pentru veșnicie. Cel cari, pe altul, îl stropește, Cu apa care curățește, Să-și spele hainele și el. Să știți dar, că omul acel – Prin ceea ce el a lucrat – O să ajungă necurat, Căci s-a atins de apa care E pentru-a face curățare. El, necurat, are să fie, Până când seara o să vie.

Numeri 35:29

Aste-s poruncile de drept, Prin care vreau să vă îndrept, Pe care să le folosiți Oriunde-aveți să locuiți Voi și cei care au să vie, În urma voastră, pe vecie.”

Numeri 8:9

Apoi, la cortul întâlnirii, Strânge Leviții, după care Cheamă întreaga adunare A fiilor lui Israel.

Matei 4:16

Norodul care a zăcut În întuneric, a văzut Mare lumină, iar acei Din umbra morții – peste ei – Soarele-acum a răsărit!”

Luca 12:35

„Încins, mijlocul să vă fie, Și-aprinsă, a voastră, făclie!

Ioan 5:35

Ioan era lumina trează, Care, puternic, luminează, Iar voi, cu toți, ați vrut să fiți, De-a lui lumină-nveseliți.

2 Corinteni 4:6

Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”

2 Petru 1:19

Cuvântul prorociei, noi, Tare-l avem făcut; iar voi, E bine că îl ascultați Și că, la el, seama, luați, Ca la lumina minunată În loc întunecos aflată, Cari strălucește, ne-ncetat, Pân’ ce, de ziuă, s-a crăpat, Și până în a voastră viață, Luceafărul de dimineață – În inimi – o să vă răsară;

Revelația 2:1

„Scrie-i, la îngerul pe care, Biserica-n Efes îl are: „Iată ce zice, pentru tine, Cel care, șapte stele, ține În dreapta Lui, umblând cu ele, Necontenit, printre acele Sfetnice-n juru-I așezate – Care, din aur, sunt lucrate – Și șapte sunt: „Eu am văzut

1 Samuel 3:3

Iar candelele Domnului Încă ardeau, în fața Lui. Tânărul Samuel dormea, În Templu, unde se găsea Chivotul legământului.

1 Samuel 30:25

Și astăzi, se face la fel, În orice loc, în Israel. O lege și un obicei, E acest lucru, la Evrei.