Exodul 27:2 - Biblia în versuri 20142 În colțuri, să-i faci niște coarne Și-apoi, aramă să se toarne, Peste altar. Coarnele-acele Lucrate au să fie ele – Cu-altaru-acela – tot de-odată, Cu el fiind dintr-o bucată. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească2 La cele patru colțuri să-i faci niște coarne care să fie din aceeași bucată cu el, apoi să-l poleiești cu bronz. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20182 La cele patru colțuri ale altarului să faci niște coarne care să fie din aceeași bucată cu el. Apoi să îl poleiești cu bronz. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20202 Să faci patru coarne la cele patru colțuri ale lui: să fie dintr-o bucată cu altarul și să acoperi [altarul] cu bronz! Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 În cele patru colțuri, să faci niște coarne care să fie dintr-o bucată cu altarul și să-l acoperi cu aramă. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19312 Și să‐i faci coarnele în cele patru colțuri ale lui; coarnele lui să fie dintr‐o bucată cu el și să‐l îmbraci cu aramă. Onani mutuwo |
Vestea aceasta, de îndată, De către toți a fost aflată, Căci iute, zvonul s-a lățit, Încât Ioab a auzit Tot ceea ce s-a întâmplat. Atuncea, el a alergat Până la cortul Domnului. La coarnele altarului, În mare grabă el s-a dus; Pe ele, mâinile și-a pus Și a stat astfel, încleștat. El se simțise vinovat, Că fost-a cu Adonia Și-altă scăpare nu avea, Cu toate că el, niciodat’, Pe Absalom, nu l-a urmat.
Față de-ntregul Israel, De Solomon a fost sfințită Curtea ce fost-a construită În fața Casei Domnului, Căci jertfele aduse Lui, Acolo fost-au dăruite: Și cele care-s socotite Arderi de tot și cele care Daruri erau pentru mâncare, Precum și cele cu menire De jertfe pentru mulțumire, Având în conținutul lor Numai grăsimea jertfelor. Toate, în curte, s-au adus, Căci pentru-altarul ce s-a pus În fața Domnului să stea Și cari de-aramă se vădea, Mare a fost al jertfei dar, Prea mic fiind acel altar.
Vei făuri, pentru altar, Apoi, unelte. Așadar, Oale vei face, ca să poți, Din el, cenușa să o scoți. Lopeți, dar și lighene-apoi, Va trebui să faceți voi. Și furculițe trebuiesc; Tigăi care se folosesc Pentru cărbuni, de-asemenea. Astfel altarul va avea, Toate uneltele cerute, Cari din aramă sunt făcute.
Apoi, în urmă, ca să ungă – Cu sângele vițelului – Și coarnele altarului Pentru tămâi mirositoare, Al cărui loc de așezare Este-n lăuntru cortului, Pus înaintea Domnului. Cu sângele rămas, apoi Se va întoarce înapoi, Către a cortului intrare, Mergând înspre altarul care, La arderea de tot, servește. Aici, sângele trebuiește A fi, în urmă, lepădat. Deci el va trebui vărsat, La poalele altarului.
Atunci, Domnul oștirilor Va ocroti al lor popor, Iar pietrele ce-s pregătite – De praștie – vor fi zdrobite. Vor bea, vor face gălăgie Exact așa precum se știe Că fac cei cari sunt amețiți De vin, și plini vor fi găsiți, Asemenea unui pahar De jertfă, sau ca un altar Cu colțurile încărcate De jertfele ce au fost date.
Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,