Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 27:2 - Biblia în versuri 2014

2 În colțuri, să-i faci niște coarne Și-apoi, aramă să se toarne, Peste altar. Coarnele-acele Lucrate au să fie ele – Cu-altaru-acela – tot de-odată, Cu el fiind dintr-o bucată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 La cele patru colțuri să-i faci niște coarne care să fie din aceeași bucată cu el, apoi să-l poleiești cu bronz.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 La cele patru colțuri ale altarului să faci niște coarne care să fie din aceeași bucată cu el. Apoi să îl poleiești cu bronz.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Să faci patru coarne la cele patru colțuri ale lui: să fie dintr-o bucată cu altarul și să acoperi [altarul] cu bronz!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 În cele patru colțuri, să faci niște coarne care să fie dintr-o bucată cu altarul și să-l acoperi cu aramă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și să‐i faci coarnele în cele patru colțuri ale lui; coarnele lui să fie dintr‐o bucată cu el și să‐l îmbraci cu aramă.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 27:2
19 Mawu Ofanana  

Adonia, când i-a văzut, Pe loc, de spaimă, s-a umplut, Gândindu-se cu-nfrigurare, Că Solomon o să-l omoare. Îndată, la altar, s-a dus Și mâinile, el și le-a pus, Pe coarnele altarului, Șezând astfel, în fața lui.


Vestea aceasta, de îndată, De către toți a fost aflată, Căci iute, zvonul s-a lățit, Încât Ioab a auzit Tot ceea ce s-a întâmplat. Atuncea, el a alergat Până la cortul Domnului. La coarnele altarului, În mare grabă el s-a dus; Pe ele, mâinile și-a pus Și a stat astfel, încleștat. El se simțise vinovat, Că fost-a cu Adonia Și-altă scăpare nu avea, Cu toate că el, niciodat’, Pe Absalom, nu l-a urmat.


Față de-ntregul Israel, De Solomon a fost sfințită Curtea ce fost-a construită În fața Casei Domnului, Căci jertfele aduse Lui, Acolo fost-au dăruite: Și cele care-s socotite Arderi de tot și cele care Daruri erau pentru mâncare, Precum și cele cu menire De jertfe pentru mulțumire, Având în conținutul lor Numai grăsimea jertfelor. Toate, în curte, s-au adus, Căci pentru-altarul ce s-a pus În fața Domnului să stea Și cari de-aramă se vădea, Mare a fost al jertfei dar, Prea mic fiind acel altar.


A-ndepărtat, de bună seamă, Altaru-acela de aramă – Cari fosta-n fața Domnului – Și-a așezat în locul lui, Noul altar, făcut de el. Vechiul altar a fost, astfel, Într-un alt loc, apoi, mutat, La miazănoapte așezat.


A mai făcut – de bună seamă – Și un altar, doar din aramă. Coți, douăzeci, avea-n lungime, Alți douăzeci avea-n lățime; În înălțime se vădea, Că numai zece coți avea.


Al nostru Domn e Dumnezeu. Asupra noastră El veghează, Pentru că El ne luminează. Cu funii tari, voi să legați Vita pe cari drept jertfă-o dați. Duceți-o-n fața Domnului, La coarnele altarului!


Vei făuri, pentru altar, Apoi, unelte. Așadar, Oale vei face, ca să poți, Din el, cenușa să o scoți. Lopeți, dar și lighene-apoi, Va trebui să faceți voi. Și furculițe trebuiesc; Tigăi care se folosesc Pentru cărbuni, de-asemenea. Astfel altarul va avea, Toate uneltele cerute, Cari din aramă sunt făcute.


Lua-vei din sângele lui, Cu al tău deget, după care, Sânge să pui, pe fiecare Din coarnele altarului. Iar sângele vițelului, În urmă, îl vei fi luat, Pentru că trebuie vărsat La ale-altarului picioare.


Era, pentru a fi lucrate Picioarele ce-s așezate La ușa cortului chemat „Al întâlnirii”; s-a lucrat, Cu ei, apoi, și la altar, Precum și la al său grătar Și la uneltele cu care Se împlinea a lui lucrare.


Altaru-avea o vatră mare, Vatră care patru coți are, Iar coarnele altarului Se înălțau din vatra lui. Acele coarne ce ieșeau Din vatra lui, patru erau.


Când se va-ntoarce înapoi – Afară deci – Aron, apoi, Va merge la altarul Lui, Aflat în fața Domnului, Să facă, prin a sa menire – Și pentru-acesta – ispășire. Din sângele vițelului, Precum și din al țapului, Să ia apoi, să ungă dar, Coarnele-aflate pe altar.


După aceea, ca să ungă Și coarnele altarului, Aflat în cortul Domnului. Cu sângele rămas, apoi, Se va întoarce înapoi, Către a cortului intrare, Mergând înspre altarul care, La arderea de tot, servește. Aici, sângele trebuiește, În urmă, a fi lepădat. Deci el va trebui vărsat, La poalele altarului.


Sângele jertfei ce s-a dat, De preot, trebuie luat, Pentru a unge-apoi, cu el, Coarnele-altarului acel, Pe care voi îl folosiți, Arderi de tot, când Îmi jertfiți. Restul de sânge-al țapului, La poalele altarului, Va trebui a fi vărsat – Când ungerea s-a încheiat.


Apoi, în urmă, ca să ungă – Cu sângele vițelului – Și coarnele altarului Pentru tămâi mirositoare, Al cărui loc de așezare Este-n lăuntru cortului, Pus înaintea Domnului. Cu sângele rămas, apoi Se va întoarce înapoi, Către a cortului intrare, Mergând înspre altarul care, La arderea de tot, servește. Aici, sângele trebuiește A fi, în urmă, lepădat. Deci el va trebui vărsat, La poalele altarului.


Iar Moise l-a înjunghiat. Cu sângele vițelului, El, coarnele altarului, Le-a uns și-astfel l-a curățat. Restul de sânge, l-a vărsat Apoi, lângă altaru-acel Și l-a sfințit în acest fel, Căci ispășire i-a făcut, Așa cum Domnul a cerut.


Atunci, Domnul oștirilor Va ocroti al lor popor, Iar pietrele ce-s pregătite – De praștie – vor fi zdrobite. Vor bea, vor face gălăgie Exact așa precum se știe Că fac cei cari sunt amețiți De vin, și plini vor fi găsiți, Asemenea unui pahar De jertfă, sau ca un altar Cu colțurile încărcate De jertfele ce au fost date.


În grija lor, s-a-ncredințat Chivotul, masa și-au urmat Sfeșnicu-apoi, altarele, Iar la sfârșit uneltele Aflate-n slujba cortului, Perdeaua dinlăuntrul lui Și tot ce mai ținea de ea – Adică de acea perdea.


Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa