Curții, va trebui apoi, Ca poartă să îi faceți voi. Din pânză fi-va însăilată Și la gherghef va fi lucrată. Pânza să fie, negreșit, Din in subțire, răsucit. Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu, Va trebui să o vopsiți. Pe patru stâlpi, să o proptiți. Să faceți câte un picior Și să îl puneți, stâlpilor. Perdeaua porții, s-o socoți Să fie douăzeci de coți.
Să aibă o sută de coți – Curtea aceasta – în lungime, Cincizeci să aibă în lățime, Iar înălțimea, să se știe, Că de cinci coți, doresc să fie. Pânza să fie, negreșit, Din in subțire, răsucit. Picioarele, de bună seamă, Vor fi făcute din aramă.
Mia de sicli adunată, La care-a fost adăugată Suma ce rămăsese – deci Cei șapte sute și cincizeci Și cinci de sicli – trebuia Pentru a făuri, din ea, Doar vârfurile stâlpilor, Cârligele, bețele lor.
Era, pentru a fi lucrate Picioarele ce-s așezate La ușa cortului chemat „Al întâlnirii”; s-a lucrat, Cu ei, apoi, și la altar, Precum și la al său grătar Și la uneltele cu care Se împlinea a lui lucrare.