Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 27:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Altarul, iată, te îndemn Ca din salcâm să-l faci, din lemn. Cinci coți să aibă în lungime, Și tot atâția în lățime. Înalt va fi tot de cinci coți Și-n patru colțuri să îl scoți.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Să faci altarul din lemn de salcâm, lung de cinci coți și lat de cinci coți. Altarul să fie în formă de pătrat, iar înălțimea lui să fie de trei coți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Să faci un altar din lemn de salcâm. El să fie lung de cinci coți și lat de cinci coți. Suprafața altarului să fie pătrată, iar înălțimea lui să fie de trei coți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Să faci altarul din lemn de salcâm; lungimea lui să fie de cinci coți și lățimea lui, de cinci coți! Altarul să fie pătrat și înălțimea lui să fie de trei coți!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Altarul să-l faci din lemn de salcâm; lungimea lui să fie de cinci coți și lățimea lui, de cinci coți. Altarul să fie în patru colțuri și înălțimea lui să fie de cinci coți.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și să faci altarul de lemn de salcâm lung de cinci coți și lat de cinci coți: altarul să fie pătrat și înălțimea lui să fie de trei coți.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 27:1
20 Mawu Ofanana  

În acea zi, Gad a venit, La David și a glăsuit: „Du-te în aria pe care Aravna-n stăpânire-o are, Și un altar al Domnului Zidește, pe câmpia lui.”


A-ndepărtat, de bună seamă, Altaru-acela de aramă – Cari fosta-n fața Domnului – Și-a așezat în locul lui, Noul altar, făcut de el. Vechiul altar a fost, astfel, Într-un alt loc, apoi, mutat, La miazănoapte așezat.


Aron și fiii săi erau Cei care, jertfe, aduceau. Tot ei sunt cei care-au făcut Și slujbele ce s-au cerut În Locul care e prea sfânt. În seama lor, de-asemeni, sânt Și ispășirile cerute În Israel a fi făcute, Precum spusese Dumnezeu, Prim Moise, robul Său, mereu.


A mai făcut – de bună seamă – Și un altar, doar din aramă. Coți, douăzeci, avea-n lungime, Alți douăzeci avea-n lățime; În înălțime se vădea, Că numai zece coți avea.


Atuncea Iosua – cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are – Cu frații, cu Zorobabel – Cari fiu îi e lui Șaltiel – Fiind și el, de-asemenea, Cu frații pe care-i avea, Grabnic, la lucru au pornit Și un altar I-au construit Lui Dumnezeu, voind astfel, Arderi de tot, să dea, pe el, Pentru cinstirea Domnului, După cum cere Legea Lui Care, prin Moise, e venită Și trebuie a fi-mplinită.


Altar, acolo, a zidit Moise apoi, și l-a numit, Atuncea, „Domnul, steagul meu” – Sau „Iahveh-nisi”-n grai evreu.


Moise, tot ceea ce i-a zis Domnul, pe munte-atunci, a scris. Apoi, în zori, când s-a trezit, El, un altar, a întocmit, Chiar lângă poala muntelui. A așezat, în jurul lui, Douăsprezece pietre. Ele – Adică pietrele acele – Reprezentau în acest fel, Întreg neamul lui Israel. Moise a vrut, atunci, să fie O piatră, pentru-o seminție.


Altarul arderii de tot, Cu ale lui scule cu tot; Ligheanul cu piciorul lui;


După aceea, eu socot, Altarul arderii de tot, Să-l faceți și, de bună seamă, Grătaru său, cel de aramă, Și drugii și ligheanul lui, Și sculele altarului;


Adus a fost, de-asemenea, Altaru-acela de aramă, Grătarul său – de bună seamă, Tot din aramă făurit – Drugii care l-au însoțit Și-uneltele ce le avea. Au mai adus, de-asemenea, Ligheanul – cu piciorul lui –


Altarul arderii de tot – Cu ale lui scule cu tot – Să-l ungi apoi, și să-l sfințești. Prin ungerea ce-o săvârșești, Prea sfânt, altarul va să fie.


În cort fiind rânduit tot, Altarul arderii de tot, A poruncit a fi adus Și-n fața cortului l-a pus. Așa cum Domnu-a poruncit, Arderi de tot, el a jertfit, Pe-altaru-acela, după care A dat și jertfe de mâncare.


Așezi apoi, precum socot, Altarul arderii de tot, În fața ușii cortului;


În grija lor, s-a-ncredințat Chivotul, masa și-au urmat Sfeșnicu-apoi, altarele, Iar la sfârșit uneltele Aflate-n slujba cortului, Perdeaua dinlăuntrul lui Și tot ce mai ținea de ea – Adică de acea perdea.


Cenușa, în altar aflată, Va trebui a fi luată. Cu un covor, alcătuit Din purpură, va fi-nvelit, În urmă dar, altaru-acel.


Se vor mai așeza pe el, Uneltele din slujba lui: Tigăile altarului – Pentru cărbuni – lopețile, Ligheane, furculițele, Iar peste ele-o-nvelitoare, Din piele de vițel de mare. Drugii, apoi, vor fi aduși, Căci la altar, trebuiesc puși.


Dragii mei frați, știți că, la noi, E un altar; mai știți apoi, Că mulți, acolo, se găsesc Și doar pentru altar slujesc, Însă n-au nici un drept în dar, Spre a mânca, de la altar.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa