Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 26:7 - Biblia în versuri 2014

7 Din păr de capră, mai apoi, Covoare să mai faceți voi. Cortul o să-l acoperiți, Cu ele. O să pregătiți Doar unsprezece, care sânt Bune de acoperământ.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Să faci și niște draperii din păr de capră pentru acoperișul Tabernaculului; să faci unsprezece astfel de draperii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Să faci și unsprezece draperii din păr de capră pentru acoperișul Tabernacolului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Să faci niște perdele din păr de capră ca să slujească drept acoperiș peste cort; să faci unsprezece perdele!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Să mai faci niște covoare de păr de capră, ca să slujească de acoperiș peste cort; să faci unsprezece covoare de acestea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și să faci covoare din păr de capră pentru un cort deasupra locașului; să faci unsprezece covoare.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 26:7
18 Mawu Ofanana  

Fata-mpăratului e plină De strălucire și lumină. Șade-n palatu-mpărătesc Iar straiele-i se dovedesc A fi din aurul curat.


Materii colorate-apoi, Va trebui să strângeți voi – Vor fi albastre, purpurii, Dar fi-vor și cărămizii. Din păr de capră s-aibă fire Pânza, dar vreau și in subțire;


„Cortul, ca să-l alcătuiești, Zece covoare folosești. Covorul fi-va împletit Din in subțire, răsucit. De-asemeni, fi-vor folosite Și materialele vopsite Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.


În urmă, întâmpla-se-va Că va mai trece, cu ceva – Din ale-acoperișului Covoare – peste cort; să pui Ca jumătate din covor, Să fie drept apărător, Spre a-nveli, cu voalul lui, Partea din spate-a cortului.


Peste acoperiș apoi, Învelitori veți pune voi. Prima învelitoare deci, Va fi din piele de berbeci. În roșu – după ce-o croiești – Va trebui să o vopsești. Vei face-a doua-nvelitoare, Din piele de vițel de mare.


Din aur, să se făurească Cincizeci de copci. Să prinzi cu ele, Toate covoarele acele Și astfel, cortul, la sfârșit, Ca un întreg va fi privit.


Covorul are, în lungime, Treizeci de coți, iar în lățime, Doar patru coți el va avea; Iar celelalte-asemenea.


Voi, cinci covoare, să luați Și împreună le legați. Pe cele șase, la sfârșit, Să le legați deosebit. Pe-al șaselea să-l îndoiești, Căci trebuie să-l folosești Apoi, în fața cortului.


Cei ce aveau stofe-au venit, La Moise, și le-au dăruit. Erau vopsite-n purpuriu, Albastru și cărămiziu. Piei de berbeci au mai adus – Roșii, așa precum s-a spus – Piei de vițel de mare, in, Precum și păr de capră, fin.


Alte femei – tot iscusite Și inimoase dovedite – Părul de capră l-au luat Și-apoi, de tors, s-au apucat.


De-asemenea, vor fi primite Și materialele vopsite Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu; Și păr de capră să dați voi, Și in subțire. Mai apoi,


Pe muntele Sionului, După dorința Domnului, Un nor de fum va fi lăsat – Ziua – și-apoi pe înserat, Va fi un foc strălucitor, Luminând bezna nopților. Da, peste toate, slava are Să fie-atunci, un loc în care, Un adăpost va fi aflat.


În ce privește cortul, lor – Adică Gherșoniților – Iată ce li s–a–ncredințat În a lor grijă, ne–ncetat: Întâi, locașul cortului Precum și-acoperișul lui, Și-asemenea perdeaua care E așezată la intrare;


Veți curăța-n zilele-acele, Haine și lucruri ce-s din piele, Din păr de capră, ori din lemn. Să faceți dar, precum vă-ndemn!”


Atunci când tabăra pornea, Familia lui Gherșon ducea Covoarele ce-alcătuiau Cortu-ntâlnirii; mai cărau, Apoi, a lui învelitoare, Din piele de vițel de mare, Perdeaua ușii cortului


Ci drept podoabă, s-aveți voi, Omul din interior, pe care, L-ascunde-n inimi, fiecare, În curăția sănătoasă, Nepieritoare și frumoasă, A unui duh blând, liniștit, Care de Domnu-i prețuit.


La fel și voi, tinerilor, Supuși să fiți bătrânilor, Și-n legături, voiesc să fiți, Doar cu smerenie-mpodobiți. Căci împotrivă-i Dumnezeu, La toți cei mândri, dar mereu, Celor smeriți, El le dă har.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa