Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 26:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Cortul, ca să-l alcătuiești, Zece covoare folosești. Covorul fi-va împletit Din in subțire, răsucit. De-asemeni, fi-vor folosite Și materialele vopsite Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Tabernaculul să-l faci din zece draperii din fir de in subțire răsucit și din fire de culoare albastră, purpurie și stacojie. Să le brodezi cu heruvimi, lucrați cu măiestrie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Să construiești Tabernacolul din zece draperii făcute din fir de in subțire răsucit, împletit cu fire care să aibă următoarele culori: albastru, roșu-închis și roșiatic. Să faci pe ele heruvimi, lucrați în mod artistic.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Cortul să-l faci din zece perdele de in răsucit violet, roșu și stacojiu; să faci heruvimi lucrați cu măiestrie!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Cortul să-l faci din zece covoare de in subțire răsucit și din materii vopsite în albastru, purpuriu și cârmâziu; pe el să faci heruvimi lucrați cu măiestrie.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și să faci locașul din zece covoare de in subțire răsucit și albastru și purpură și carmezin: să le faci cu heruvimi în lucrare de om iscusit.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 26:1
29 Mawu Ofanana  

La sine, pe Natan, de-ndat’ – Care era supusul lui Și un proroc al Domnului – Zicându-i astfel: „Mă gândesc Că astăzi, când eu locuiesc Într-o clădire minunată, Chivotul Domnului stă – iată – Tot într-un cort, și nu e bine.”


Atât în față, cât și-n spate, Pe toți pereți-au fost săpate Chipuri de heruvimi. Săpați Au fost și mulți finici, lucrați În chipul cel mai minunat. Și flori deschise s-au săpat.


După ce David și-a zidit Casa și-n ea a locuit, Împins de-un gând, el l-a chemat, La sine, pe Natan, de-ndat’ – Care era supusul lui Și un proroc al Domnului – Zicându-i astfel: „Mă gândesc Că astăzi, când eu locuiesc Într-o clădire minunată, Chivotul Domnului stă – iată – Tot într-un cort, și nu e bine.”


Însă, locașul cel zidit De Moise-n cinstea Domnului – Și-asemenea, altarul Lui – Se-afla, pe-atuncea, în pustie, Nu în a lui Ornan câmpie. Pe-o înălțime se găsea, Care, de Gabaon, ținea.


Apoi, din aurul bătut, Mai trebuie ceva făcut: Doi heruvimi să modelați, Și pe capac să-i așezați.


Materii colorate-apoi, Va trebui să strângeți voi – Vor fi albastre, purpurii, Dar fi-vor și cărămizii. Din păr de capră s-aibă fire Pânza, dar vreau și in subțire;


Un sfânt locaș, să-Mi faci apoi, Căci locui-voi între voi.


Și douăzeci și opt de coți, Vreau, în lungime, să socoți Covorului și măsurat Să ai doar patru coți, în lat. La fel vor fi – ca lucrătură – Toate având astă măsură.


„Apoi, vei face o perdea – Culoare-albastră va avea Și-ai să adaugi purpuriu, Iar la sfârșit cărămiziu. Din in subțire, împletit, S-o faci. Să aibă, zugrăvit, Pe fețe, heruvimi. Să fie Lucrată dar, cu măiestrie.


Mai ai a face, la intrare, În cort: vei face o perdea. Albastru ai să pui în ea; De-asemeni, pune purpuriu Și pune și cărămiziu. Ea, la gherghef, va fi cusută Și trebuie a fi făcută Din in subțire, răsucit.


Vor face cortul întâlnirii, Apoi capacul ispășirii Peste chivotul cel chemat „Al mărturiei” așezat, Și-uneltele ce-s rânduite, La cort, spre a fi folosite;


Deci iată ce veți face voi: Locașul, cortul mai apoi, Precum și-acoperișul lui Și scândurile cortului. Tot pentru cort, copci să lucrați, Drugi și picioare să-i durați.


Iată că Domnul i-a umplut Cu Duhul Său și i-a făcut Astfel, să fie iscusiți Pentru lucrare. Ei, să știți Că fac în piatră săpătură, Meșteșugită cioplitură, De orice fel – precum au chef. Știu să lucreze la gherghef, Se mai pricep și la țesut – Materii fac, cum s-a cerut, Vopsite în cărămiziu, Albastru și în purpuriu; Chiar in subțire știu să facă, Precum și-alte lucrări; iar dacă Este nevoie, născocesc Noi planuri, după cum doresc.”


De-asemenea, vor fi primite Și materialele vopsite Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu; Și păr de capră să dați voi, Și in subțire. Mai apoi,


Apoi făcură o perdea, Cari trei culori avea, în ea: Albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu. Din in subțire, răsucit, Ea s-a făcut și, zugrăvit, Pe fețe, heruvimi avea – Întocmai precum se cerea – Căci ei au trebuit să fie Lucrați cu mare măiestrie.


Tăblii, de aur, s-au turnat Și-apoi, în fire, s-au tăiat. Ele au fost, astfel, urzite, În materialele vopsite Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu. Efodul trebuia să fie Bine lucrat, cu măiestrie.


„În ziua-ntâi, din prima lună, Să poruncești ca să se pună Cortu-ntâlnirii. Iar apoi,


În ce privește cortul, lor – Adică Gherșoniților – Iată ce li s–a–ncredințat În a lor grijă, ne–ncetat: Întâi, locașul cortului Precum și-acoperișul lui, Și-asemenea perdeaua care E așezată la intrare;


Atunci când tabăra pornea, Familia lui Gherșon ducea Covoarele ce-alcătuiau Cortu-ntâlnirii; mai cărau, Apoi, a lui învelitoare, Din piele de vițel de mare, Perdeaua ușii cortului


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Dar El vorbea norodului Acela, despre trupului Lui.


Ca slujitor al Locului Prea sfânt, precum și-al cortului, Cari nu de om e ridicat, Ci el, de Domnul, e durat.


Într-adevăr, cum am văzut, Un cort, în urmă, s-a făcut. În două, el era-mpărțit; Partea din față s-a numit Drept „Locul Sfânt”. Aici ședea Sfeșnicul, masa, iar – pe ea – Fusese pâinea Domnului, De punere-naintea Lui.


Aceasta-i o asemănare Cu vremile de-acum, în care, Daruri și jertfe se aduc, Însă, acestea nu îl duc, Pe cel cari astfel se închină, Spre a atinge o deplină Desăvârșire, potrivită Cu cea care este dorită De al său cuget, negreșit.


In alb, să-mbrace – a primit – Strălucitor, fin și curat. (Inul subțire a-nsemnat Faptele sfinților, vădite A fi, mereu, neprihănite.)


Atunci, din jilțul de domnie, Un glas s-a auzit să vie Și-n felu-acesta a vorbit: „Iată, acuma a venit Cortul lui Dumnezeu, în care Sunt oamenii! Dumnezeu are Ca, între ei, să locuiască Și astfel, o să se vădească Precum că-i Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Său popor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa