Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 25:8 - Biblia în versuri 2014

8 Un sfânt locaș, să-Mi faci apoi, Căci locui-voi între voi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Să-Mi facă un Lăcaș sfânt, și Eu voi locui în mijlocul lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Să-Mi facă un sanctuar; și Eu voi locui (astfel) în mijlocul lor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Să-mi facă un sanctuar și eu voi locui în mijlocul lor!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Să-Mi facă un locaș sfânt, și Eu voi locui în mijlocul lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și să‐mi facă un locaș sfințit ca să locuiesc între ei.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 25:8
25 Mawu Ofanana  

Voi locui, în acest fel, În mijlocul lui Israel, Pentru că iată, am de gând Să nu îl părăsesc, nicicând.”


De-aceea vreau, ca fiecare Să-și pună sufletul, mereu, Să-l caute pe Dumnezeu. Uniți-vă și căutați, O casă, să Îi ridicați Numelui Domnului. În ea, Chivotul trebuie să stea Și sculele acelea, toate, Cari Domnului sunt închinate.”


Apoi, îl vei fi așezat, Pe al Tău munte, căci va sta, Mereu, în moștenirea Ta, Pe-un loc pe care l-ai găsit Că este cel mai potrivit Pentru al Tău locaș. Va sta, La Templul pe cari mâna Ta, O Doamne, l-a întemeiat!


Domnul este cel mai de preț. Domnul este tăria mea, Temeiul care-l vor avea Cântările ce-am să le cânt, Care de laudă doar sânt. El este Cel ce m-a scăpat – E Domnul meu, adevărat. Pe El, am să-L laud, mereu. El, Domn îi e, tatălui meu, Și-L preamăresc, neîncetat.


În mijlocul lui Israel, Eu am să locuiesc. Astfel Poporului, am să-i fiu Eu, Atuncea, Domn și Dumnezeu.


Cunoaște-va acest popor, Că Domnul Dumnezeul lor Sunt Eu, Cel care am venit Și, din Egipt, l-am izbăvit. Cu-acest popor, Eu Îmi doresc – Acuma – ca să locuiesc. Sunt Domnul, Dumnezeul lor – Al fiilor ăstui popor.”


Tu, ceea care te vădești Că în Sion te-adăpostești, Strigă – cu multă bucurie – Și plină fii, de veselie Căci mare e în tine – iată – Acela care Se arată Precum că e Sfântul pe care Poporul Israel Îl are.”


Cu ei, un legământ voi face. Va fi un legământ de pace, Care făcut are să fie Să dăinuiască pe vecie. În urmă, am să îi sădesc Și astfel am să-i înmulțesc, Iar sfântul Meu locaș, apoi, În al lor mijloc pune-l-voi, Căci între ei, el o să fie Pus ca să stea pe veșnicie.


Și neamurile au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie. Vor ști cu toți că Eu sunt Cel Cari îl sfințesc pe Israel, Căci sfântul Meu locaș, apoi, În al lor mijloc pune-l-voi.”


Când am privit la fața Lui, Îmi zise: „Fiu al omului, Acesta-i locul cel pe care Al Meu jilț de domnie-l are, Locul în care, Eu îți spun Că, tălpile, am să Îmi pun. Veșnic, voi locui astfel, În mijlocul lui Israel. Atuncea, casa cea pe care Neamul lui Israel o are, Precum și cei ce-s așezați, În Israel ca împărați, Se vor feri să mai greșească, Numele-Mi sfânt să-Mi pângărească Prin ale lor curvii, pe care Le-au săvârșit fără-ncetare Și-apoi prin trupurile lor Moarte – ale-mpăraților –


Moise-a chemat, atunci, la el, Pe Elțafan și Mișael. Aceștia au venit îndată; Pe Uziel îl aveau tată, Cari, lui Aron, precum se știe, Unchi se vădise să îi fie. Moise le-a zis: „V-apropiați! Pe frații voștri, să-i luați, Căci au pierit și nu mai sânt! Luați-i din locașul sfânt Și scoateți-i, pe amândoi, Afar’ din tabără apoi.”


Este oprit să părăsească – Să nu cumva să necinstească – Sfântul locaș al Domnului, Căci el poartă asupra lui, Uleiul ungerii pe care, Cunună, pe-al său cap, îl are.


În al vost’ mijloc, tot mereu, Se va afla locașul Meu, Și n-am să vă urăsc, nicicând.


În sângele-acelui vițel, Să-și vâre-apoi, degetul lui, Stropind ‘naintea Domnului – În față la perdeaua care, Locașul sfânt, în el, o are – De șapte ori, și să ajungă


Fiica Sionului să vie, Să chiuie de bucurie, Căci în al ei mijloc voiesc – De-acuma – Eu să locuiesc!”


Domnul a zis, a doua oară: „Către Sion Mă întorc iară, Căci în Ierusalim, voiesc – De-acuma – ca să locuiesc. Ierusalimul – veți vedea – Un nume nou, că va avea: „Cetatea credincioasă” – iată – I se va spune. Totodată, Muntele Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, „Muntele sfânt”, va fi chemat.”


Fie femeie ori bărbat, Afară vor fi scoși, îndată, Ca nu cumva, tabăra toată, În care-i locuința Mea, S-ajungă-a se spurca și ea.”


Părinții noștri, cum se știe, Aveau acolo, în pustie, Al întâlnirii cort, făcut Aidoma celui văzut De Moise – cum l-a rânduit Acel care i-a poruncit Să-l facă. Precum știți și voi,


Un Templu al lui Dumnezeu, Cum poate să se-mpace-apoi, Cu idolii? Voi știți, că noi, Suntem Templul lui Dumnezeu, Precum a zis chiar El, mereu: „Eu am să locuiesc, cu voi, Și în al vost’ mijloc, apoi, Eu am să umblu, ne-ncetat, Căci printre voi, voi fi aflat. Eu voi fi Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Meu popor.”


Un loc va fi – se înțelege – Pe care Domnu-l va alege. În locul ce o să-l găsească, Va face ca să locuiască Numele Său. Acolo, voi O să aduceți mai apoi, Tot ceea ce vă poruncesc: Arderi de tot cari se jertfesc, Sau zeciuiala Domnului, Ori primul rod al câmpului, Sau daruri care au menire Spre-a juruinței împlinire.


Însă acum, Iisus Hristos – Ca Fiu – se-arată credincios A fi peste-a lui Dumnezeu Casă; iar casa Lui, mereu, Într-adevăr, suntem chiar noi, Dacă ne vom păstra apoi Nădejdile, pân’ la sfârșit, Și-al nostru crez, nezguduit – Cu care-acum, ne lăudăm.


Fineas – cel care e fecior Al preotului Eleazar – Le-a zis, în urmă: „Vedem dar, Că Dumnezeu este cu noi. Căci știm acuma, că nici voi Nici un păcat n-ați săvârșit, În contra Lui. L-ați izbăvit De-a Sa mânie-n acest fel, Acum, pe-ntregul Israel.”


Atunci, din jilțul de domnie, Un glas s-a auzit să vie Și-n felu-acesta a vorbit: „Iată, acuma a venit Cortul lui Dumnezeu, în care Sunt oamenii! Dumnezeu are Ca, între ei, să locuiască Și astfel, o să se vădească Precum că-i Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Său popor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa