Exodul 25:30 - Biblia în versuri 201430 Pe masă, veți fi așezat Pâini, pentru punere-nainte. Aceste pâini – să țineți minte – Pe masă se vor fi aflat, ‘Nainte-Mi puse, ne-ncetat.” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească30 Vei pune pe masă pâinea prezentării, ca să fie continuu înaintea Mea. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201830 Să pui pe masă pâinea reprezentativă (pentru triburile lui Israel), ca să fie permanent înaintea Mea. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202030 Să așezi pe masă pâinile punerii înainte, ca să fie înaintea mea pururea! Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu30 Să pui pe masă pâinile pentru punerea înainte, ca să fie necurmat înaintea Mea. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193130 Și să pui pe masă pâine de punere înainte, înaintea mea necurmat. Onani mutuwo |
De-asemenea, ei îngrijeau De pâinile care erau La Casa Domnului aduse, Pentru a fi în față-I puse; Vegheau la a făinii floare, Din care, daruri de mâncare, Lui Dumnezeu I se-aduceau. Apoi, în grijă mai aveau – După cum Domnul a lăsat – Plăcintele fără-aluat, Turtele-anume rânduite, Coapte-n tigaie sau prăjite. Măsurile – precum se cere – Pentru lungime și-ncăpere, Care la Templu foloseau, Tot în a lor grijă erau.
În zori, precum și seara-apoi, Arderi de tot aducem noi, Pentru al nostru Dumnezeu. Tămâie ardem, tot mereu, Pentru cinstirea Domnului Și pâini punem ‘naintea Lui. Sfeșnicul cel de aur care, Doar candele, pe brațe, are, Aprins e-n fiecare seară, Până când zorile vin iară. Toate acestea le-mplinim, Pentru că astfel, noi păzim Poruncile ce le-am primit. Pe Domnul, voi L-ați părăsit.
În Tir, pe-atuncea, așezat Era Hiram, drept împărat. Când Solomon, soli, a trimis, Către Hiram, astfel, a zis: „Ascultă dar, cuvântul meu: Cum i-ai făcut tatălui meu – Lui David, căruia i-ai dat Lemne de cedru de-a-nălțat O casă pentru locuit – Te rog acuma, negreșit, Și mie să îmi faci la fel Și să-mi trimiți cedri, astfel.
Căci vreau, Numelui Domnului, Să Îi ridic o casă-a Lui, Pe cari s-o-nchin lui Dumnezeu, Unde apoi, să ard mereu, Tămâia cea mirositoare Și să aduc pâinea pe care O pun în fața Domnului. De-asemenea, în casa Lui, Jertfe-am s-aduc, ce se socot A fi drept ardere de tot. Aceste jertfe-s necurmate, Iar ele trebuie-a fi date În zorii zilei și-apoi iară, Atuncea când se face seară. Jertfele-acestea – ne-ncetat – Se dau și-n zile de Sabat, De lună nouă, după care Și-n fiecare sărbătoare A Domnului, ce-i rânduită, De legea Lui statornicită Pentru vecie-n Israel.
Covoru-albastru să-l întindă, Astfel încât el să cuprindă Și masa ce se folosește La pâinea care trebuiește Pusă în fața Domnului. Să pună-apoi, deasupra lui, Străchini, cățuie, cești, potire, Cari date sunt spre folosire La jertfele de băutură. Apoi, lângă a lor măsură, Pusă urmează-a fi, de-ndată, Pâinea ce trebuie-așezată, Mereu, ‘naintea Domnului.
David i-a zis preotului: „Nu-ți face griji, căci nimănui Nu îi fusese-ngăduit Lucrul acesta. Negreșit, Noi – de trei zile – am plecat, Și nimeni nu s-a-mpreunat – În timpu-acesta – cu femei. Curați sunt toți oamenii mei. Și dacă este necurată Fapta aceasta, atunci, iată, Va fi sfințită, negreșit, De către cel ce-a săvârșit Lucrul pe care mi l-ai spus.”