Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 25:22 - Biblia în versuri 2014

22 Acolo, te-ntâlnești cu Mine – Acolo voi veni la tine. De pe capacul încadrat De heruvimi – capac chemat „Al ispășirii” – pus apoi, Peste chivotu-n care voi Veți ține a Mea mărturie, Porunci îți voi transmite, ție; Iar tu ai să le-aduci astfel, Copiilor lui Israel.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Acolo, deasupra Capacului ispășirii, între cei doi heruvimi care sunt pe Chivotul Mărturiei, mă voi întâlni cu tine și îți voi da toate poruncile pentru fiii lui Israel.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Acolo, deasupra capacului achitării, între cei doi heruvimi care sunt pe Cufărul Declarației, mă voi întâlni cu tine și îți voi da toate poruncile pe care le vei transmite israelienilor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Acolo mă voi întâlni cu tine; voi vorbi cu tine de deasupra capacului ispășirii, dintre cei doi heruvimi care sunt pe arca mărturiei, și îți voi da toate poruncile mele cu privire la fiii lui Israél.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Acolo Mă voi întâlni cu tine; și de la înălțimea capacului ispășirii, dintre cei doi heruvimi așezați pe chivotul mărturiei, îți voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Și mă voi întâlni cu tine acolo și voi vorbi cu tine de pe scaunul îndurării, dintre cei doi heruvimi care sunt deasupra chivotului mărturiei, orice îți voi porunci pentru copiii lui Israel.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 25:22
24 Mawu Ofanana  

Când au sfârșit de discutat, De la Avram, Domnu-a plecat. Avram privi în urma Lui, Șezând în ușa cortului.


Când toți, la sine, au venit, Spre Bale-Iuda a pornit David, cu ei, ca să se ducă Și de acolo să aducă, Grabnic, chivotul Domnului, Pentru că Sfântul Nume-al Lui, În fața sa era chemat, Iar Domnul este așezat În cercul Heruvimilor, Fiind Domn al oștirilor.


El I-a făcut o rugăminte, Rostind apoi, aste cuvinte: „O, Doamne! Tu, Acela care Te-așezi pe heruvimi, călare, Ești singurul stăpânitor Asupra împăraților. Tu ai făcut acest pământ Și toate câte-n lume sânt.


David și tot poporul lui, Apoi, spre Bala, au pornit, Cu gând s-ajungă – negreșit – La Chiriat-Iearim, ținut Aflat în Iuda. Ei au vrut Să ia chivotul cari, mereu, Fusese-al neamului Evreu, Pentru că înaintea lui, Chemat era, al Domnului Nume mărit și-nfricoșat, Cari e-ntre heruvimi aflat.


Doamne, mereu Tu ești Acel Ce-i e păstor, lui Israel. De-aceea, Te rugăm fierbinte, Necontenit să iei aminte, Pentru că Tu-l povățuiești Pe Iosif și îl cârmuiești Asemenea turmei de oi. Arată-Te Doamne, apoi, Plin de putere, strălucind, Pe heruvimi doar, călărind!


Doamne, puterea Îți trezește În Efraim și-apoi pornește Prin Beniamin și prin Manase Și-ajută ale noastre case!


Doamne, din neam în neam ai fost Al nostru loc de adăpost.


Al nostru Domn e Împărat Și-mpărățește așezat Pe heruvimi. În fața Lui, Popoarele pământului Cuprinse sunt de tremurat, Căci tot pământu-i clătinat.


Altar, vreau să-Mi înalți tu, Mie. Acesta, din pământ să fie, Căci pe acest altar, socot Să-ți aduci arderea-de-tot, Jertfe de oi și boi, pe care Le dai ca jertfe de mâncare. Oriunde am să Mă găsesc – Și de-al Meu nume-Mi amintesc – Pe tine, te voi căuta Și te voi binecuvânta.


Uleiul astfel dobândit Are să fie pregătit De-Aron și de feciorii lui, Acolo-n cortul Domnului – „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare, În cort – în spate, ea având Chivotul mărturiei, stând. Deci untdelemnul pregătit, În candele, necontenit, Are să ardă – de cu seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel, Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Urmașii care au să vină, Căci toți vor trebui s-o țină.”


Mărunt, apoi, să o pisezi, Și-n urmă, vreau să o așezi În fața mărturiei care, În cortul întâlniri-și are Loc de ședere, unde Eu, Cu tine, Mă-ntâlnesc mereu. Astă tămâie, pentru voi, Lucru prea sfânt va fi apoi


Altarul trebuie adus Și-apoi, în cort, trebuie pus, În față la perdeaua care, Chivotu-n al ei spate-l are. Peste chivot, e așezat Capacul care e chemat „Al ispășirii”, iar sub el, Vei pune, în chivotu-acel, O mărturie – cea pe care Am să ți-o dau Eu, spre păstrare. Acolo am să Mă-ntâlnesc, Cu tine și am să-ți vorbesc.


Domnul, cu Moise, când vorbea, Pe muntele Sinai ședea. Când a sfârșit de cuvântat, Table de piatră, El i-a dat, Lui Moise. Două au fost ele. S-a scris, pe tablele acele, Cu degetul lui Dumnezeu, Pentru ca astfel, tot mereu, Bine păstrate, să se ție, Spre a servi drept mărturie.


Acum i-am dat și-un ajutor: Pe-al lui Ahisamac fecior; Oholiab, el e numit – Din al lui Dan neam e venit. La toți cei cari s-au arătat Că iscusiți sunt, Eu le-am dat Pricepere și, negreșit, Vor face ce ți-am poruncit.


„O, Dumnezeule, Tu Cel Cari Domn îi ești lui Israel! O, Doamne! Tu, Acela care Te-așezi pe heruvimi, călare, Ești singurul stăpânitor, Asupra împăraților. Tu ai făcut acest pământ Și toate câte-n lume sânt!


Din Casă, eu am auzit Pe cineva că mi-a vorbit Și-apoi, când m-am uitat mai bine, Un om văzut-am, lângă mine.


În cortul întâlniri-aflat, Domnul, pe Moise, l-a chemat Și i-a vorbit în acest fel:


„Pe al tău frate, să-l previi, Căci trebuie Aron să știe – Când, în al Meu cort, o să vie – Că nu tot timpul va putea Să treacă, de acea perdea, Care-nlăuntru e aflată Și care este așezată Ca să acopere privirii, Acel capac al ispășirii Cari, pe chivot, trebuie pus. În acest fel îi vei fi spus Tu, lui Aron, ca să nu piară, Când, în lăcaș, intra-va iară. Peste capac, un nor va sta, În care Mă voi arăta.


În cort, toiegele, apoi, Ai să le duci, unde, cu voi, Eu Mă-ntâlnesc. Să șadă ele, În fața mărturiei Mele.


De câte ori Moise-a vorbit Cu Dumnezeu, a trebuit Să intre-n cortul întâlnirii. De pe capacul ispășirii Cari pe chivot e așezat, Pe mărturia ce s-a dat – Dintre-ai săi heruvimi pe care La capete capacu-i are – Glasul lui Dumnezeu vorbea, Iar Moise-apoi îi răspundea.


Chivotul legământului, În locu-acela, se găsea. În fața Domnului ședea


Mai mulți plecară, din popor, La Silo, căci au stabilit Ca să aducă, negreșit, Apoi, din casa Domnului, Chivotul legământului Al Domnului oștirilor Cari, în al heruvimilor Mijloc, șade neîncetat. Hofni și Fineas s-au aflat Lângă chivotul Domnului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa