Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 25:16 - Biblia în versuri 2014

16 Iată că Eu îți voi da ție – Pentru chivot – o mărturie. Această mărturie dată, În el, trebuie așezată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Să pui în Chivot Mărturia pe care ți-o voi da.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Să pui în acest cufăr Declarația pe care ți-o voi da.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Să pui în arcă mărturia pe care ți-o voi da!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Să pui în chivot mărturia pe care ți-o voi da.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și să pui în chivot mărturia pe care ți‐o voi da.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 25:16
22 Mawu Ofanana  

Chivotu-n el, atunci, avuse Doar tablele care-au fost puse De Moise, și aveau pe ele, Toate cuvintele acele Pe care Domnul le-a rostit Când, la Horeb, El a venit Ca să încheie-n acest fel, Un legământ, cu Israel. Din piatră, tablele erau Și în chivot, loc, își aveau, Iar legământul s-a-ntocmit Când Israelul a ieșit Din al Egiptului ținut, Căci Domnul, liber, l-a făcut.


Atuncea, preotul s-a dus Și-n a lor față l-a adus Pe fiul împăratului. A așezat, pe capul lui, Cununa cea de împărat. O mărturie i-a mai dat Și-apoi la uns ca domnitor, Strigând în fața tuturor: „Trăiască noul împărat!”


Apoi, în față-a fost adus Fiul de împărat. I-au pus Cununa cea împărătească Și mărturia, să domnească Peste poporul cel pe care Țara lui Iuda-n ea îl are, Iar Iehoiada a strigat: „Trăiască-al nostru împărat!” Feciorii săi, cu el, erau Și pe-mpărat îl preamăreau.


Aron, atuncea, a ieșit, După porunca Domnului Dată lui Moise – robul Lui – Și, mana, el a adunat-o, Preț de-un omer și-a așezat-o Lângă chivot, să se păstreze Pentru cei cari au să urmeze.


Vei pune mărturia dată De Mine, în chivotu-acel Și-așezi capacul, peste el.


De copci, trebuie atârnat Apoi, perdeaua. Așezat, În dosul ei, are să fie Chivotul pentru mărturie. Perdeaua va avea menire Pentru a face despărțire, Acolo, între Locul sfânt, Și între cel chemat „prea sfânt”.


Uleiul astfel dobândit Are să fie pregătit De-Aron și de feciorii lui, Acolo-n cortul Domnului – „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare, În cort – în spate, ea având Chivotul mărturiei, stând. Deci untdelemnul pregătit, În candele, necontenit, Are să ardă – de cu seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel, Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Urmașii care au să vină, Căci toți vor trebui s-o țină.”


Mărunt, apoi, să o pisezi, Și-n urmă, vreau să o așezi În fața mărturiei care, În cortul întâlniri-și are Loc de ședere, unde Eu, Cu tine, Mă-ntâlnesc mereu. Astă tămâie, pentru voi, Lucru prea sfânt va fi apoi


Altarul trebuie adus Și-apoi, în cort, trebuie pus, În față la perdeaua care, Chivotu-n al ei spate-l are. Peste chivot, e așezat Capacul care e chemat „Al ispășirii”, iar sub el, Vei pune, în chivotu-acel, O mărturie – cea pe care Am să ți-o dau Eu, spre păstrare. Acolo am să Mă-ntâlnesc, Cu tine și am să-ți vorbesc.


Domnul, cu Moise, când vorbea, Pe muntele Sinai ședea. Când a sfârșit de cuvântat, Table de piatră, El i-a dat, Lui Moise. Două au fost ele. S-a scris, pe tablele acele, Cu degetul lui Dumnezeu, Pentru ca astfel, tot mereu, Bine păstrate, să se ție, Spre a servi drept mărturie.


Din munte-apoi, Moise-a venit, Cu tablele ce le-a primit Atunci, acolo, ca să fie, Pentru popor, de mărturie. Ele erau ca și o carte, Scrise pe fiecare parte.


Din muntele Sinai, apoi, Moise se-ntoarse înapoi, Cu tablele de mărturie În mână, fără ca să știe Că toată pielea feței lui – Căci îi vorbise Domnului – Acum, puternic strălucea Și că lumină răspândea.


Iată dar, cum s-a socotit Tot ceea ce s-a cheltuit, Pentru locașul cortului Și pentru lucrurile lui – Iar socoteala s-a făcut Pentru că Moise a cerut. De bunul mers, la socotit, S-a ocupat neamul Levit, Avându-l supraveghetor Mereu, pe-al lui Aron fecior – El, Itamar, a fost numit.


El, mărturia, a adus-o Și în chivot apoi, a pus-o. A pus drugii chivotului, Iar peste el, capacul lui.


În cort, toiegele, apoi, Ai să le duci, unde, cu voi, Eu Mă-ntâlnesc. Să șadă ele, În fața mărturiei Mele.


Părinții noștri, cum se știe, Aveau acolo, în pustie, Al întâlnirii cort, făcut Aidoma celui văzut De Moise – cum l-a rânduit Acel care i-a poruncit Să-l facă. Precum știți și voi,


Vă spun dar, vouă, spre știință, Cum că al lor folos e mare. Întâi, o importanță are Faptul că neamului Iudeu, Cuvintele lui Dumnezeu, Date i-au fost, de la-nceput.


„Luați acum, a legii carte Și așezați-o într-o parte, Lângă chivotul Domnului, Cari este-al legământului. Mereu, acolo, ea va sta, Ca martoră-mpotriva ta.


Aici fusese așezat Altarul, care-a fost lucrat Din aur și s-a folosit Pentru tămâie. Negreșit, Alăturea altarului, Chivotul legământului Era, de-asemeni, așezat – Și el, în aur, ferecat. Un vas de aur s-a adus – Cu mană – și-n chivot s-a pus. Toiagul lui Aron – la fel – Acolo a fost pus și el; Toiagul cari înfăptuise Minuni, atuncea înfrunzise. Tot în chivot, s-a mai aflat Și legământul încheiat De Dumnezeu – precum a zis – În tablele de piatră scris.


„Preoților care au dus Chivotul, să le dai porunci Să iasă din Iordan.” Atunci,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa