10 „Din lemnul de salcâm apoi, Chivot doresc să faceți voi. El o să aibă, ca lungime, Doi coți jumate; în lățime Și-n înălțime mai apoi, De-un cot jumate-l faceți voi.
10 Să facă un chivot de lemn de salcâm; lungimea lui să fie de doi coți și jumătate, lățimea, de un cot și jumătate și înălțimea, de un cot și jumătate.
10 Și să‐mi facă un chivot de lemn de salcâm; lungimea lui să fie de doi coți și jumătate și lățimea lui de un cot și jumătate și înălțimea lui de un cot și jumătate.
Apoi, soața lui Solomon – Copilă a lui Faraon – Din a lui David cetățuie, A trebuit ca să se suie În casa ce i s-a zidit, Căci împăratu-a glăsuit: „A mea nevastă n-o să stea În casa care o avea David, când fost-a așezat În Israel, drept împărat, Pentru că iată – negreșit – Locul în care-a poposit Chivotul Domnului, e sfânt Și-aceste locuri, sfinte, sânt.”
Vor face cortul întâlnirii, Apoi capacul ispășirii Peste chivotul cel chemat „Al mărturiei” așezat, Și-uneltele ce-s rânduite, La cort, spre a fi folosite;
Chivotul trebuie apoi – Cu-al său capac – să-l faceți voi; Capacul, pe chivot aflat, „Al ispășirii”, e chemat. Perdea-n lăuntrul cortului, Ce pentru a chivotului Acoperire-i așezată, Mai trebuie a fi lucrată.
Cortu-ntâlnirii se făcuse Așa precum Domnul ceruse. Lucrarea fost-a isprăvită Și a putut fi împlinită Porunca Domnului astfel, Căci toți fiii lui Israel – Grabnic – întocmai, au făcut Ceea ce Domnul i-a cerut Lui Moise, când s-au întâlnit Și când, porunci, i-a dăruit.
În grija lor, s-a-ncredințat Chivotul, masa și-au urmat Sfeșnicu-apoi, altarele, Iar la sfârșit uneltele Aflate-n slujba cortului, Perdeaua dinlăuntrul lui Și tot ce mai ținea de ea – Adică de acea perdea.
Atunci când tabăra pornește, Aron și-ai lui fii trebuiește Să vină-n cort și să îi dea, Perdeaua, jos. Apoi, cu ea, Acoperit voiesc să fie, Chivotul pentru mărturie.
Să pună o învelitoare, Din piele de vițel de mare, Deasupra ei și să întindă Și un covor – cari s-o cuprindă, În întregime – peste ea. Covorul de peste perdea, Doar în albastru, să-l lucrați. Apoi, vor trebui luați – Și puși – drugii chivotului, Cari sunt pentru mutarea lui.
Aici fusese așezat Altarul, care-a fost lucrat Din aur și s-a folosit Pentru tămâie. Negreșit, Alăturea altarului, Chivotul legământului Era, de-asemeni, așezat – Și el, în aur, ferecat. Un vas de aur s-a adus – Cu mană – și-n chivot s-a pus. Toiagul lui Aron – la fel – Acolo a fost pus și el; Toiagul cari înfăptuise Minuni, atuncea înfrunzise. Tot în chivot, s-a mai aflat Și legământul încheiat De Dumnezeu – precum a zis – În tablele de piatră scris.
Pe dată, Templu-acela mare, Pe care Dumnezeu îl are, În ceruri, s-a descoperit, În fața mea, și am zărit Chivotul legământului, În încăperea Templului. Glasuri, apoi, s-au auzit, Iar tunetele-au bubuit; Fulgere, cerul, l-au brăzdat, Pământul s-a cutremurat Și, din înalturi, s-a pornit O grindină ce l-a lovit Fața întregului pământ Și toate câte, pe el, sânt.”