Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 24:6 - Biblia în versuri 2014

6 Din sângele jertfelor Lui, Moise, jumate, a luat Și-n străchini el l-a așezat. Cu ce-a rămas, el a stropit Altarul pe cari l-a zidit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Moise a luat jumătate din cantitatea de sânge și a turnat-o în niște vase, iar cu jumătatea cealaltă a stropit altarul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Moise a luat jumătate din acea cantitate de sânge și a turnat-o într-un vas. Celălalt sânge l-a stropit pe altar.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Moise a luat jumătate din sânge și l-a pus în vase, iar cu cealaltă jumătate a stropit altarul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Moise a luat jumătate din sânge și l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și Moise a luat jumătate din sânge și l‐a pus în străchini și a stropit jumătate din sânge peste altar.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 24:6
22 Mawu Ofanana  

Precum că ei nu au mai vrut A ști de legea Domnului Și nici de legământul Lui, Pe care El l-a încheiat Cu-ai lor părinți. Ei au urmat Lucruri pe care le vedeau Că neamurile le făceau, Și erau lucruri de nimic, La fel ca sufletul lor, mic. De-aceea, ei s-au dovedit Că de nimic sunt, negreșit, Urmând pe neamurile-acele, Măcar că Domnul – după ele – Să nu se ia, le-a poruncit.


Moise și-Aron se dovedeau Precum că preoți Îi erau, Iar Samuel – neîncetat – Sfântul Său Nume, L-a chemat. Oameni-aceștia I-au vorbit Iar El, mereu, i-a auzit, Căci ale lor rugi au ajuns, În fața Lui, de au pătruns.


În strachină, să adunați Sângele lui. Isop apoi, Într-un mănunchi, veți strânge voi Și-n sânge o să-l înmuiați. Cu sânge, trebuie să dați Apoi, ușorii ușilor Și pragul de de-asupra lor. Nimeni din voi dar, de cu seară, Să nu iasă din case-afară, Până când zorii au să vină – Până va fi, din nou, lumină –


Apoi, cu sângele-adunat Din mielul ce-a fost junghiat, Să ungă stâlpii ușilor Și pragul de de-asupra lor, Al caselor unde-au mâncat Mielul cari fost-a junghiat.


Moise, cu sânge, a stropit Poporul și-astfel a vorbit: „Sângele-acesta e al lui – Este al legământului – Pe care Domnul l-a-ncheiat Și care e întemeiat Pe vorbele ce s-au rostit, Pe care eu vi le-am citit.”


Cu sângele berbecului – Sânge ce-l vei fi l-ai adunat, După ce fosta-njunghiat – Ocol să dai altarului, Ca să stropești în jurul lui.


Să-l junghii și să se adune Sângele lui. Apoi cu el, Vei proceda în acest fel: Urechea dreaptă așadar, A lui Aron, e necesar Unsă a fi, pe vârful ei, Cu sânge de berbec. Să-i iei Pe fiii săi și fă la fel, Precum făcut-ai și cu el. Apoi, pe degetul lor mare Aflat la mâini și la picioare – Din partea dreaptă deci – să pui Din sângele berbecului. Cu sângele rămas, te duci Pân’ la altar și te apuci Să dai ocol altarului Și să stropești în jurul lui.


Nu-i precum cel pe cari, odat’, Cu-ai lor părinți l-am încheiat Când al Meu braț Mi l-am întins Și când de mână Eu i-am prins Ca din Egipt să-i scot afară Și să le dăruiesc o țară. Ei au călcat, apoi, mereu, Acel vechi legământ al Meu, Deși asupra lor vegheam Și astfel, drept de sorți, aveam.”


Cu jertfa lui, apoi, să vie Și să-și înjunghie-al său dar, La miazănoapte de altar. Iar preoții, care – cum știi Că sunt ai lui Aron copii – Stropi-vor, cu sângele lui, Jur împrejuru-altarului.


Vițelul care va fi dat Ca jertfă, fi-va-njunghiat Apoi, ‘naintea Domnului. Va fi luat sângele lui, De preoți, care – precum știi – Sunt dintr-ai lui Aron copii. Ei vor stropi apoi, cu el Jur împrejur, altaru-acel Cari pentru jertfe e adus Și-n fața cortului e pus.


Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să îl înjunghie, de-ndat’. Sângele îi va fi luat, De preoți, care – precum știi – Vor fi ai lui Aron copii. Ei vor stropi, peste altar, Cu sângele acelui dar.


Când are să-l înfățișeze, Pe capul lui, să își așeze Mâna – în fața cortului – Și-acolo-apoi – la ușa lui – Să îl înjunghie de-ndat’. Sângele îi va fi luat De preoți, care – precum știi – Vor fi ai lui Aron copii. Ei vor stropi, peste altar, Cu sângele acelui dar.


În sângele-acelui vițel, Să-și vâre-apoi, degetul lui, Stropind ‘naintea Domnului – În față la perdeaua care, Locașul sfânt, în el, o are – De șapte ori, și să ajungă


Același lucru, El avea Să-l facă-apoi, când a luat Paharul, și a cuvântat: „Cupa aceasta, pe pământ, Arată noul legământ Care, acum, s-a încheiat, În al Meu sânge. Ne-ncetat, Faceți ăst lucru, când veți bea, Din el, spre pomenirea Mea.”


Prin El – apoi, să facă pace, Spre a putea ca să împace, Cu Sine, toate câte sânt În ceruri sus, sau pe pământ, Căci pace, a putut aduce, Prin sângele ce-a curs, pe cruce.


De-al nostru Domn, Hristos Iisus, Care se află-n ceruri, sus, Mijlocitor la Tatăl Sfânt, Pentru acest nou legământ, Și-apoi de sângele stropirii – Sânge care-i vorbește firii, Mai bine decât cel vărsat De către Abel, altădat’.


Nu ca acel făcut cu cei Care le-au fost părinți, când Eu, Din al Egiptului jug greu, I-am scos și i-am eliberat. Pentru că nu M-au ascultat Și nu au vrut ca să se ție De legământul Meu, nici Mie, Atunci, de ei, nu Mi-a păsat.


De-aceea, și la început, Întâiul legământ făcut, Cu sânge numai s-a vădit Că a putut a fi sfințit.


Într-adevăr, este știut Că în ăst fel, Moise-a făcut, Căci el – după ce a sfârșit, Porunca Legii de rostit, Către poporul adunat – Sânge, s-a dus și a luat, De la vițeii dăruiți Și de la țapi ce-au fost jertfiți; Cu apă, l-a amestecat, Isop apoi a mai luat, Precum și lână stacojie, Pentru că trebuia să fie Stropită-ntreaga adunare, Cu toate-acestea, după care, Mai trebuia a fi stropită Și cartea ce a fost citită.


De-asemenea, el a stropit, Cortul, cu sângele primit, Și toate vasele pe care, Acesta-n slujba sa, le are.


Ați fost răscumpărați apoi, Prin sânge scump ce-a fost adus De Domnul nost’, Hristos Iisus, De Mielul Cel neprihănit, Fără cusururi dovedit.


După știința arătată, De la-nceput, de-al nostru Tată, Și prin acea sfințire, care, O face Duhul, spre-ascultare, Precum, însă, și spre stropire A sângelui dat peste fire, De Domnul nost’, Hristos Iisus: Eu, har și pace, v-am adus – Căci ele sunt neprețuite – Și vă doresc a fi-nmulțite!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa