Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 24:4 - Biblia în versuri 2014

4 Moise, tot ceea ce i-a zis Domnul, pe munte-atunci, a scris. Apoi, în zori, când s-a trezit, El, un altar, a întocmit, Chiar lângă poala muntelui. A așezat, în jurul lui, Douăsprezece pietre. Ele – Adică pietrele acele – Reprezentau în acest fel, Întreg neamul lui Israel. Moise a vrut, atunci, să fie O piatră, pentru-o seminție.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dimineața, a construit un altar la poalele muntelui și a ridicat doisprezece stâlpi pentru cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Moise a scris toate cuvintele lui Iahve. Apoi s-a sculat dimineață devreme, a construit un altar la baza muntelui și a așezat în poziție verticală douăsprezece pietre – câte una pentru fiecare dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineață, a zidit un altar la poalele muntelui și a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece triburi ale lui Israél.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineață, a zidit un altar la poalele muntelui și a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și Moise a scris toate cuvintele Domnului și s‐a sculat dis de dimineață și a zidit un altar la poalele muntelui și doisprezece stâlpi după cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 24:4
27 Mawu Ofanana  

Domnu-i vorbi, lui Avram, iară: „Privește astă țară! Toată, Seminței tale-i va fi dată!” Atunci, Avram a construit Altar, Celui ce i-a vorbit.


În zori de zi, când s-a sculat, Piatra pe care s-a culcat, A ridicat-o stâlp – în semn De amintire. Untdelemn, Pe vârful ei, el a turnat,


Stâlpul acest – pe care eu, Astăzi, aici l-am ridicat, Spre-a-mi aminti ce am visat – Va fi casa lui Dumnezeu. Plăti-voi zeciuială eu, Din tot ceea ce voi avea – Din ce va fi averea mea.


Iacov, o piatră, a luat. Cu ea, un stâlp a înălțat, Spre-a aminti de legământ.


Își scoase haina de pe el, Și-a rupt-o în bucăți. Astfel, Straiul acela s-a vădit În doisprezece-a fi-mpărțit.


Pietre pe cari în jur le-a pus. De toate, pietrele acele, Douăsprezece, fost-au ele, Căci a voit, una să fie, De fiecare seminție, Potrivit fiilor pe care Iacov i-avea, în ziua-n care, Domnul a zis, venind la el: „De azi, numit ești, Israel”.


Pentru sfințirea Casei Lui, S-au dat o sută de viței, S-au dat și patru sute miei, Iar toți berbecii ce-au fost dați, La două sute-s numărați. S-au dat și jertfe cu menire De jertfe pentru ispășire. Deci doisprezece țapi s-au dat Drept ispășire de păcat, Câte un țap de fiecare Din semințiile pe care Le are neamul Israel.


Iată-i pe cei care-au semnat: Primul Neemia-i chemat, Iar tatăl său se dovedea Precum că e Hacalia. Cel care-n urmă-i a semnat Drept Zedechia s-a chemat.


Din ceruri, glasul Domnului, Lui Moise-i zise: „Să se scrie Totul, în carte, să se știe Și-astfel, de-acuma înainte, Să fie-aducere aminte, Tot ceea ce s-a petrecut Și tot ce, astăzi, s-a făcut. Să-i spui lui Iosua apoi, Precum că iată, șterge-l-voi, Pe Amelec, de pe pământ Și pe toți cei cari cu el sânt. Am să îi șterg de peste fire, Să piară și-a lor pomenire!”


Altar, acolo, a zidit Moise apoi, și l-a numit, Atuncea, „Domnul, steagul meu” – Sau „Iahveh-nisi”-n grai evreu.


„Vei duce-ntregului popor, Aceste legi, cari le dau lor.


În urmă, Moise a luat Cartea în care a-nsemnat Tot legământul dăruit De Dumnezeu, și l-a citit Apoi, în fața tuturor. Atunci, acel întreg popor, A spus: „Vom face – negreșit – Tot ceea ce a poruncit Domnul acum, prin gura ta. În toate, Îl vom asculta.”


Deci, fi-vor aste pietricele, Douăsprezece-n număr. Ele Semnifică, în acest fel, Pe toți fiii lui Israel, Având să poarte, fiecare, Pe ea un nume – cel pe care ‘Nainte-aceștia l-au purtat Și după care s-au chemat Toți cei care au fost să vie, Pe lume, într-o seminție.


Domnul, atunci când a sfârșit, Lui Moise, El i-a poruncit: „Să scrii tot ceea ce ți-am spus, Căci legământul Meu e pus Și-ntemeiat pe-aste cuvinte. Eu am să-nchei – să iei aminte! – Cu tine și cu Israel, Acuma, legământu-acel!”


În al Egiptului ținut, În acel timp, va fi făcut Un stâlp – pus chiar lângă hotar – Precum și un mare altar, Cari fi-vor ale Domnului. Altarul Său și stâlpul Lui Vor fi – pentru întreaga fire – Un semn, precum și-o amintire,


„Douăsprezece turte, voi Veți face, din făină-apoi – Două zecimi de efă are Ca să se ia, de fiecare.


„Vorbește-ntregului popor, Și-n urmă, după casa lor – Adică după seminție – Câte-un toiag, să îți dea ție. O să aduni, în acest fel, De la întregul Israel, Douăsprezece, după care, Să-l încrustezi, pe fiecare, Cu numele, pe lemnul lor. Numai din partea capilor De seminție – se-nțelege – Ai să aduni aste toiege Și numele fiecărui Să-l încrustezi, în lemnul lui.


Atunci, veți bea și-o să mâncați, La masa Mea, când judecați – Șezând pe jilțuri de domnie – Pe fiecare seminție, Din cele douășpe’, cari sânt În Israel, pe-acest pământ.”


Atuncea când au cunoscut Harul pe care l-am avut După al Domnului meu plan, Iacov și Chifa și Ioan – Aceia care, precum știți, Că sunt ca niște stâlpi priviți – Pe mine, m-au însărcinat – Și pe Barnaba, cari mi-e dat Drept, mână dreaptă, să îmi fie Cât suntem în călătorie – La Neamuri, ca să ne pornim Și Evanghelia s-o vestim, Urmând ca ei a fi plecați, La cei ce-s, împrejur, tăiați.


Moise, în urmă, a-nsemnat, Tot ceea ce a cuvântat. El a scris legea, după care A-ncredințat-o spre păstrare, Preoților – care erau Fii ai lui Levi și duceau, În mijlocul poporului, Chivotul legământului – Și tuturor bătrânilor Din al lui Israel popor.


Iosua, la Ghilgal, a pus Pietrele care le-a adus Din albia Iordanului.


„Intrați în albie de-ndat’, Ca să luați din locu-n care, Chivotul stă, în așteptare, Câte o piatră, iar apoi, Pe umăr, duceți-o cu voi. O piatră, pentr-o seminție, O să luați, ca să vă fie


Zidul care a-nconjurat Cetatea, fost-a așezat Pe niște temelii. Acele, Douăsprezece fost-au ele, Purtând un nume fiecare – Înscris în piatră – nume care E-al celor care, pe pământ, Apostoli, Mielului, îi sânt. Asemeni lor, numele-acele, Douăsprezece fost-au ele.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa