Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 24:18 - Biblia în versuri 2014

18 În noru-acela a intrat Moise atunci, și a suit; Pe creastă-n urmă, s-a oprit Și patruzeci de zile-a stat – Și nopți apoi – și-a așteptat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Moise a intrat în nor și s-a urcat pe munte. El a rămas acolo timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Moise a intrat în nor și a urcat pe munte. El a rămas acolo patruzeci de zile și patruzeci de nopți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Moise a intrat în mijlocul norului și a urcat pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Moise a intrat în mijlocul norului și s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Și Moise a intrat în mijlocul norului și s‐a suit pe munte și Moise a fost pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 24:18
18 Mawu Ofanana  

Domnul i-a zis, prorocului: „Te-așază-n fața Domnului, Pe munte, sus!” El a făcut Așa precum i s-a cerut. Ilie-n peșteră ședea Atuncea când, pe lângă ea, Trecut-a Domnul. La-nceput, Un vânt puternic a trecut. Acel vânt, munți, a despicat Și stâncile le-a sfărâmat. Dar în acel puternic vânt Nu se aflase Cel Prea Sfânt. În urma vântului cel tare, Pornit-a un cutremur mare. Nici în cutremurul iscat, Nu era Cel Prea Sfânt, aflat.


Ilie-atunci s-a ridicat, A băut apă și-a mâncat, Iar cu puterea adunată Din astă hrană căpătată, Făcut-a un drum lung și greu, La muntele lui Dumnezeu, Care, Horeb, este chemat Și este foarte-ndepărtat. În patruzeci de zile, el – Și-n patruzeci de nopți, la fel – A mers, mereu, neobosit, Fără să se mai fi hrănit.


Pe munte, Domnu-a coborât – Pe vârful lui a tăbărât – Și l-a chemat pe Moise, sus – Pe munte – iar Moise s-a dus.


Domnul. Atuncea, slava Lui Era asemeni focului; Era un foc mistuitor – În fața-ntregului popor – Pe vârful muntelui aflat.


Pe Moise, l-a chemat, la El, Domnul și-a zis: „Lui Israel,


În acest timp, poporul sta În tabără și-l aștepta Pe Moise, plin de nerăbdare. Văzând că el nu mai apare – Deși era demult plecat – Către Aron, a cuvântat: „Haide și fă un dumnezeu, Să meargă-n față-ne, mereu, Căci Moise, cari pe-al nost’ popor, Din țara Egiptenilor, L-a scos, iată, a dispărut Și nu mai știm ce s-a făcut!”


Pe ale muntelui poteci, Cu Domnul, Moise, patruzeci De nopți și zile-a petrecut. Nici n-a mâncat, nici n-a băut În acest timp. Domnul a scris, Pe table, ceea ce a zis, Adică vorbele ce sânt Cuprinse-n al Său legământ, Pe care l-a făcut atunci, Și care-avea zece porunci.


Moise a zis: „Bine-mpărate. Când am să ies eu, din cetate, Am să-mi ridic brațele-n sus, Spre Domnul și, precum ți-am spus, Tunetul o să se oprească, Iar piatra n-o să mai lovească; Și-astfel, veți știi că ăst pământ, Este al Domnului Cel Sfânt!


Pe Faraon, l-a părăsit Moise și-n urmă, a ieșit Afară din cetatea lui. Apoi, spre-naltul cerului – Spre Domnul – el și-a ridicat Mâinile sale. Imediat Piatră și tunet s-au oprit, Iar ploaia nu a mai venit,


Cel rău fuge, necontenit, Chiar dacă nu e urmărit; Neprihănitul, tot mereu, Are-ndrăzneala unui leu.


Urmând să fie ispitit, De diavol. După ce-a postit, Zile și nopți – cam patruzeci – A flămânzit. Văzându-L deci


Cum spun ale Scripturii file – Un timp de patruzeci de zile. Satana a venit la El, Spre-a-L ispiti în chip și fel. Iisus, cu fiarele, stătea, Și slujitori, îngeri avea.


Acolo, fost-a ispitit De diavol, patruzeci de zile. Cum spun ale Scripturii file, El n-a mâncat, nici n-a băut. Însă, când timpul a trecut, Ajuns-a de a flămânzit.


Pe munte-apoi, eu am urcat Și patruzeci de zile-am stat Și patruzeci de nopți. Mereu, Am fost – de Domnul Dumnezeu – Eu, ascultat. Atunci – la fel – Eu fost-am ascultat, de El, Și-a renunțat să mai pornească, Pe voi, ca să vă nimicească.


Dar tu rămâi, aici, cu Mine, Căci Eu am să le dau – prin tine – Porunci și rânduieli și legi. Tu trebuie să le-nțelegi Și să-i înveți să le-mplinească, În țara ce au s-o primească.”


M-am aruncat – vă amintiți – Apoi, cu fața la pământ, ‘Naintea Domnului Cel Sfânt Și patruzeci de zile-am stat – Și nopți la fel – și n-am mâncat Nimic și nici nu am băut, Din pricină la ce-ați făcut – Din pricina păcatelor Făcute de al vost’ popor, Prin care voi, neîncetat, Pe Dumnezeu L-ați mâniat.


Mereu, cu fața la pământ, ‘Naintea Domnului Cel Sfânt, Eu patruzeci de zile-am stat – Și nopți la fel – și m-am rugat, Pentru că Domnul a voit Să vă distrugă, negreșit.


Pe munte-apoi, eu am urcat Și-acolo, Dumnezeu mi-a dat Acele două table mari, Din piatră – tablele pe cari, Așa după cum a promis, El, legământul, Și l-a scris – Pe care l-a-ncheiat cu voi – Iar eu vi l-am adus apoi. Eu, patruzeci de zile-am stat, Pe munte, sus. Nu am mâncat Nimic, în timpul petrecut Acolo, și nici n-am băut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa