Exodul 24:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Domnul. Atuncea, slava Lui Era asemeni focului; Era un foc mistuitor – În fața-ntregului popor – Pe vârful muntelui aflat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Înfățișarea gloriei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, sub privirea fiilor lui Israel.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Israelienii au văzut gloria lui Iahve în forma fizică a unui foc distrugător care ardea pe vârful muntelui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Gloria Domnului le-a apărut fiilor lui Israél ca un foc mistuitor pe vârful muntelui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Înfățișarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Și arătarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui în ochii copiilor lui Israel.

Exodul 24:17 Mawu Ofanana

2 Samuel 22:13

Din strălucirea ce mergea În față-I, se puteau vedea Cărbuni aprinși, cum licăresc Și cum, lumină, răspândesc.

2 Samuel 22:9

Un foc mistuitor ieșea, Din gura Lui și-apoi, din ea, Cărbuni aprinși – necontenit – În jurul Lui, a azvârlit.

Exodul 19:11

A treia zi, gata să fii! A treia zi, Domnul – să știi – Că se pogoară pe Sinai. În fața muntelui să stai, Cu tot poporul lângă tine, Pe Domnul să-L vedeți, când vine.

Exodul 19:18

Sinaiul era-nvăluit În fum, căci Domnul a venit Să stea-n mijlocul focului, Atunci, pe piscul muntelui. Fumul care se ridica, Părea a fi asemeni ca Fumul de un cuptor făcut. Întregul munte s-a zbătut Și cu putere-a tremurat.

Exodul 3:2

Un înger i s-a arătat, Trimis de Domnu-n acel loc, Stând într-o flacără de foc, Ce dintr-un rug aprins ieșea. Moise, mirat, la el privea – La rug – arzând necontenit, Fără a se fi mistuit.

Езекиел 1:27

Omul pe care l-am zărit, În strălucire învelit Era. Lumina răspândită Părea aramă lustruită. De la rărunchii chipului, În sus, până la capul lui Și de asemeni ne-ndoios, De la rărunchii lui, în jos, Eu am zărit – în acel loc Din jurul lui – un fel de foc, Ce răspândea, fără-ncetare, Jur împrejur, lumină mare.

Езекиел 1:28

Lumina ‘ceea se vădea Cum că era asemenea Cu-n curcubeu ce stă să iasă De după nori, în zi ploioasă. Așa e chipul cel pe care Doar slava Domnului îl are. Când astă slavă am văzut, Jos, la pământ, eu am căzut Și-apoi un glas am auzit, Al Unuia care-a vorbit.

Nahum 1:6

Cine va sta, în fața Lui, Răbdând urgia Domnului? Dar cine poate, piept să ție, Când vine-aprinsa Lui mânie? Urgia Lui foc se vădește Și stâncile le prăbușește.

Deuteronom 4:24

Să știe dar, al vost’ popor, Că e un foc mistuitor Și că gelos este, mereu, Al vostru Domn și Dumnezeu.”

Deuteronom 4:36

Din cer, glasul I-ai auzit Cum te-nvăța și ai zărit, Jos – pe pământ – focul Lui, mare, Arzând înflăcărat, din care, Cuvintele Lui au ieșit Și pentru tine au vorbit.

Deuteronom 9:3

Să știi că Dumnezeu va sta, El Însuși, înaintea ta. Va fi un foc mistuitor Care, pe-al lui Anac popor, În fața ta, o să-l smerească Și are să îl izgonească, Iar tu-l vei pierde, negreșit, Așa cum Domnul a vorbit.

Evrei 12:18

Dar voi nu v-ați apropiat De-un munte-n flăcări îmbrăcat, Și nici de negură cuprins, De beznă, sau furtuni încins,

Evrei 12:29

Căci, „foc mistuitor”, mereu, Este al nostru Dumnezeu.”