Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 24:16 - Biblia în versuri 2014

16 Atuncea, slava Domnului, Pe muntele Sinai, a stat. Norul acela s-a lăsat Și șase zile-a învelit Muntele-ntreg. Când a venit A șaptea zi, din noru-acel, Pe Moise, l-a chemat la El

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Gloria Domnului s-a așezat pe muntele Sinai, iar norul l-a acoperit timp de șase zile. În ziua a șaptea, Domnul l-a chemat pe Moise din nor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Gloria lui Iahve a venit pe muntele Sinai; și a fost acoperit de (acel) nor șase zile. În a șaptea zi, Iahve l-a chemat pe Moise din nor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Gloria Domnului s-a așezat pe muntele Sinài și norul l-a acoperit timp de șase zile. În ziua a șaptea, Domnul l-a chemat pe Moise din mijlocul norului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Slava Domnului s-a așezat pe muntele Sinai și norul l-a acoperit timp de șase zile. În ziua a șaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și slava Domnului a locuit pe muntele Sinai și norul l‐a acoperit șase zile. Și în ziua a șaptea a chemat pe Moise din mijlocul norului.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 24:16
14 Mawu Ofanana  

Din stâlp de nor, Domnu-a vorbit Cu ei, iar ei au împlinit Poruncile de Domnul date, Și Legile ce-au fost lăsate.


Pe când Aron vorbea astfel Copiilor lui Israel, Către pustiu, toți au privit. Plin de uimire, a zărit, Atunci, acel întreg popor, Slava lui Dumnezeu, în nor.


A treia zi, gata să fii! A treia zi, Domnul – să știi – Că se pogoară pe Sinai. În fața muntelui să stai, Cu tot poporul lângă tine, Pe Domnul să-L vedeți, când vine.


Domnul, lui Moise-i spuse: „Bine! Iată că voi veni la tine, Într-un nor gros învăluit Și voi putea fi auzit, De-acest popor, când îți vorbesc. Astfel, Eu am să-i întăresc – Căci Mă va auzi pe Mine – Încrederea ce-o are-n tine.” Moise i-a spus iar – Domnului – Cuvintele poporului.


A șaptea zi e de odihnă Și Domnului Îi e-nchinată. În ea, să nu faci niciodată, Nici o lucrare, căci faci rău: Deci nici tu și nici fiul tău, Să nu lucrați. Atunci veți sta. Nu va munci nici fiica ta, Nici robul care te slujește, Nici roaba care locuiește La tine, și nici vita care, Sălaș, la tine-n iesle-și are. Străinul care-i pripășit La tine-n casă, e oprit Și el, de-asemeni, să muncească. Toți trebuie să se-odihnească.


Domnul. Atuncea, slava Lui Era asemeni focului; Era un foc mistuitor – În fața-ntregului popor – Pe vârful muntelui aflat.


Pe muntele Sionului, După dorința Domnului, Un nor de fum va fi lăsat – Ziua – și-apoi pe înserat, Va fi un foc strălucitor, Luminând bezna nopților. Da, peste toate, slava are Să fie-atunci, un loc în care, Un adăpost va fi aflat.


Lumina ‘ceea se vădea Cum că era asemenea Cu-n curcubeu ce stă să iasă De după nori, în zi ploioasă. Așa e chipul cel pe care Doar slava Domnului îl are. Când astă slavă am văzut, Jos, la pământ, eu am căzut Și-apoi un glas am auzit, Al Unuia care-a vorbit.


El și cu Moise – amândoi – În cortul care s-a chemat „Al întâlnirii”, au intrat, Spre a-mplini ce-i de-mplinit. Când iar, afară au ieșit, Poporu-au binecuvântat Și-ndată li s-a arătat, Întreagă, slava Domnului Și lor, dar și poporului.


Moise, atuncea, a vorbit: „Să faceți tot ce-a poruncit Domnul că trebuie făcut Și astfel, voi veți fi văzut Slava lui Dumnezeu, pe dată, În fața voastră, cum se-arată!”


Atunci, întreaga adunare A căutat să îi omoare, Cu pietre, dar n-a apucat, Căci peste cort, s-a arătat, Îndată, slava Domnului. Privirile poporului, Înmărmurite au văzut Când acest fapt s-a petrecut.


Deci al lui Israel popor Unitu-s-a-mpotriva lor. Spre-al întâlnirii cort, îndată Pornit-a adunarea toată, Când iată, norul a venit, Deasupra sa, și-nvăluit A fost, de slava Domnului.


Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”


Pe-acel ostrov, eu mă aflam Și-n ziua Domnului eram În Duhul, când am auzit, ‘Napoia mea, cum a vorbit Un glas puternic, răspicat, Ce poate fi asemănat Cu sunetul puternic, tare, Pe cari doar trâmbița îl are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa