Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 24:12 - Biblia în versuri 2014

12 Domnul, lui Moise-i zise-apoi: „Vino pe munte, înapoi. Acolo, să M-aștepți pe Mine. Eu pregăti-voi, pentru tine – Pe tablele de piatră-nscris – Cuvintele pe cari le-am zis. Astfel, cu tine, vei avea Poruncile și Legea Mea. Ai să le dai poporului, Pentru învățătura lui.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Domnul i-a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte și rămâi acolo. Îți voi da niște table de piatră cu Legea și poruncile pe care le-am scris spre învățătura lor“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Iahve i-a zis lui Moise: „Urcă la Mine pe munte și așteaptă acolo. Îți voi da niște table de piatră cu legea și poruncile pe care le-am scris pentru ei, ca să le învețe.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Domnul i-a spus lui Moise: „Urcă la mine pe munte și rămâi acolo! Eu îți voi da niște table de piatră cu legea și poruncile pe care le-am scris ca să-i înveți pe ei”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Domnul a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte și rămâi acolo. Eu îți voi da niște table de piatră cu Legea și poruncile pe care le-am scris pentru învățătura lor.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și Domnul a zis lui Moise: Suie‐te la mine pe munte și fii acolo și‐ți voi da tablele de piatră și legea și porunca pe care am scris‐o pentru învățătura lor.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 24:12
21 Mawu Ofanana  

Domnul i-a zis, prorocului: „Te-așază-n fața Domnului, Pe munte, sus!” El a făcut Așa precum i s-a cerut. Ilie-n peșteră ședea Atuncea când, pe lângă ea, Trecut-a Domnul. La-nceput, Un vânt puternic a trecut. Acel vânt, munți, a despicat Și stâncile le-a sfărâmat. Dar în acel puternic vânt Nu se aflase Cel Prea Sfânt. În urma vântului cel tare, Pornit-a un cutremur mare. Nici în cutremurul iscat, Nu era Cel Prea Sfânt, aflat.


Când la Ierusalim s-a dus Ezra, în inimă, și-a pus Să îl învețe, pe popor, Poruncile Domnului lor, Așezând Legea Domnului, În mijlocul neamului lui.


Când la Sinai Tu ai venit, Din înălțimea cerului, Tu ai vorbit poporului. Atuncea lui, porunci i-ai dat Și dreapta Lege i-ai lăsat. Învățături i-au mai fost date Și rânduieli ce-s minunate.


Poporului, Tu i-ai făcut Sabatul Tău, de cunoscut. Porunci, prin Moise, i-ai lăsat; Învățături și legi i-ai dat.


Dar cine are cunoștință, Când a greșit din neștiință? Mă iartă pentru ce-am făcut, Fără ca eu să fi știut!


Moise, pe munte, s-a suit, La Domnul, care i-a vorbit: „Să-i spui, casei lui Israel, Să-i spui poporului acel:


Moise, pe munte, s-a suit, Iar norul a învăluit Îndată, creasta muntelui.


În noru-acela a intrat Moise atunci, și a suit; Pe creastă-n urmă, s-a oprit Și patruzeci de zile-a stat – Și nopți apoi – și-a așteptat.


Doar Moise, singur, va putea, De Domnul, a se-apropia. Ceilalți să stea la depărtare. Restul poporului nu are Voie să urce, ci va sta Deoparte și va aștepta.”


Domnul, cu Moise, când vorbea, Pe muntele Sinai ședea. Când a sfârșit de cuvântat, Table de piatră, El i-a dat, Lui Moise. Două au fost ele. S-a scris, pe tablele acele, Cu degetul lui Dumnezeu, Pentru ca astfel, tot mereu, Bine păstrate, să se ție, Spre a servi drept mărturie.


În acest timp, poporul sta În tabără și-l aștepta Pe Moise, plin de nerăbdare. Văzând că el nu mai apare – Deși era demult plecat – Către Aron, a cuvântat: „Haide și fă un dumnezeu, Să meargă-n față-ne, mereu, Căci Moise, cari pe-al nost’ popor, Din țara Egiptenilor, L-a scos, iată, a dispărut Și nu mai știm ce s-a făcut!”


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Mai taie două table, iară – Din piatră – ca și prima oară. Eu am să scriu apoi, pe ele, Cuvintele scrise pe cele Pe care-ntâi le-ai căpătat Și pe cari tu le-ai sfărâmat.


În urmă, zis-a Domnul Sfânt: „Iată dar, noul legământ, Pe care-l fac cu Israel: „Voi pune Legea Mea, în el, Și o va ști al său popor, Căci scrisă-i ea-n inima lor. Ei toți vor fi poporul Meu, Iar Eu le voi fi Dumnezeu.


Acela care îndrăznește Și numai o poruncă strică – Doar una, chiar de-i cea mai mică – Și-apoi greșit va da povețe Celor ce-s dornici să învețe, În ceruri, mic va fi chemat. Dar Eu vă spun adevărat, Că-n ceruri sunt chemați drept mari, Acei ce le-au păzit și cari, Pe alții, drept i-au învățat Și la veghere-au îndemnat.


De-aceea, zic – dragii mei frați – Ca voi, cu toți, să v-arătați Drept o epistolă, pe care, Domnul Iisus Hristos o are, Scrisă de noi, fără-ndoială – Cei ce-L slujim – fără cerneală, Ci doar prin Duhul dat, mereu, De către viul Dumnezeu, Și nu pe table, ce-s vădite A fi din pietre-alcătuite, Ci scrise sunt, pe table, care Inimi de carne-s, fiecare.


„Acuma, dacă slova care – S-aducă moartea – e în stare, A fost, în piatră-adânc, săpată, Fiind de slavă-ncununată – Încât, fiii lui Israel Nu au putut privi, defel, La Moise, pentru că avea O față, care strălucea Cu o lucire trecătoare –


În vremea ‘ceea, mi-a vorbit Domnul, și El mi-a poruncit, Prin ceea ce mi-a spus atunci, Să vă învăț legi și porunci, Pe cari, în țara ce-o primiți, Voi trebuie să le-mpliniți.


Aceste vorbe, le-a rostit Domnul, când vouă va vorbit, Pe muntele Horebului, Șezând în para focului, Fiind, de nor, înconjurat Și-n neguri dese, îmbrăcat. Voi toți, atunci, ați auzit Cuvintele ce le-a rostit – N-a fost nimic adăugat. Totul în piatră-a fost săpat, Iar tablele acele-apoi, Mi le-a dat mie, pentru voi.


Dar tu rămâi, aici, cu Mine, Căci Eu am să le dau – prin tine – Porunci și rânduieli și legi. Tu trebuie să le-nțelegi Și să-i înveți să le-mplinească, În țara ce au s-o primească.”


Aici fusese așezat Altarul, care-a fost lucrat Din aur și s-a folosit Pentru tămâie. Negreșit, Alăturea altarului, Chivotul legământului Era, de-asemeni, așezat – Și el, în aur, ferecat. Un vas de aur s-a adus – Cu mană – și-n chivot s-a pus. Toiagul lui Aron – la fel – Acolo a fost pus și el; Toiagul cari înfăptuise Minuni, atuncea înfrunzise. Tot în chivot, s-a mai aflat Și legământul încheiat De Dumnezeu – precum a zis – În tablele de piatră scris.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa