Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 24:11 - Biblia în versuri 2014

11 El n-a respins, în nici un fel, Pe cei aleși, din Israel. Ei au mâncat și au băut, Deși, pe Domnul, L-au văzut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Dumnezeu nu Și-a întins mâna împotriva conducătorilor fiilor lui Israel. Ei L-au văzut pe Dumnezeu și au mâncat și au băut.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Dumnezeu nu a omorât (atunci) pe niciunul dintre conducătorii israelienilor. Ei L-au văzut pe Dumnezeu; și totuși au mâncat și au băut.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 El nu și-a întins mâna împotriva aleșilor fiilor lui Israél. Ei l-au văzut pe Dumnezeu și au mâncat și au băut.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 El nu Și-a întins mâna împotriva aleșilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu, și totuși au mâncat și au băut.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și nu și‐a pus mâna pe aleșii copiilor lui Israel; au văzut pe Dumnezeu și au mâncat și au băut.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 24:11
24 Mawu Ofanana  

Agar, Numelui Domnului, I-a spus – precum putea ea crede – „Tu ești Acel care mă vede. Căci iată, cu adevărat, Acuma mi s-a arătat – Din spate – Cel ce a trecut, Care, pe mine, m-a văzut!”


Oricum, el fi-va un neam mare. Voi binecuvânta în el, Pe orice neam, de orice fel.


El a jurat și-a pregătit Jertfe. La masă, i-a poftit Pe frații săi. Toți au mâncat, Și-ntreaga noapte-apoi au stat Pe munte, iar a doua zi,


Apoi, niște scrisori a scris, Pe care-n urmă le-a trimis Bătrânilor ce locuiau La Izreel și cari erau Chiar în a lui Nabot cetate. Scrisorile acestea toate, În numele-mpăratului Scrise erau, de soața lui.


La sine, el a adunat Oameni de vază; a chemat Și cetele sutașilor. Apoi, cu-al său întreg popor, L-au pogorât pe împărat La Casa Domnului, de-ndat’. Au mers pe drumul ce ducea Spre poarta care se găsea Aflată-n partea cea de sus. Astfel, pe împăratul l-au dus La casa cea împărătească, Unde avea să locuiască. Ioas, apoi, s-a așezat Pe scaunul de împărat


Dar dregătorii n-au știut Unde am fost și ce-am făcut. N-am spus nimic nici la ai mei – Deci la cei care sunt Iudei – N-am spus nimic preoților N-am spus nici dregătorilor Și-asemenea nici celor cari Se dovedeau a fi mai mari.


Tu mă-nconjori, iar mâna Ta O lași asupra mea a sta.


El, pentru Domnul, a adus O ardere de tot, pe care Și cu o jertfă de mâncare A însoțit-o. Negreșit, Apoi, la jertfe, i-a poftit Pe-Aron și-alăturea de el, Pe cei bătrâni, din Israel. La masa, ei s-au așezat Și-n fața Domnului au stat.


Domnul, lui Moise-i zise-apoi: „Coboară, du-te înapoi Și să îi spui poporului, Că nu îngădui, nimănui, La Domnul, buzna, ca să dea, Doar pentru a-L putea vedea, Ca nu cumva, în foc și pară, Mulți din acest popor, să piară.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Te sui, la Mine, însoțit De frate’ tău, Aron; apoi, Pe lângă el, mai cheamă doi: Întâi Nadab are să fie, Cari cu Abihu va să vie. Dintre bătrâni, din Israel, Ia șaptezeci. Grupul acel Te va-nsoți apoi, pe tine, Când ai să urci până la Mine. Din depărtare, vă-nchinați Și, la pământ, cu fața, stați.


Du-te de pâinea ți-o mănâncă, Cu veselie, până încă Mai ești în viață. Bucuros, Bea-ți apoi vinul. Fii voios Pășind pe-al vieții tale drum, Că-n ceea ce faci tu acum, De mult găsit-a Dumnezeu Plăcere. Dar să ai, mereu,


Trimiși de cei mari, la fântână, Cei mici cu vedrele în mână Se duc grăbiți, însă apoi, Vin fără apă înapoi. Vin rușinați și înroșiți Și sunt, pe cap, acoperiți.


Aș fi putut să fi vorbit, Cumva – apoi – domnului meu, Al cărui rob mă aflu eu? Puterile mi le-am pierdut Și nici suflare n-am avut!”


De-aceea, lui, Eu îi vorbesc, Gură la gură, când doresc. El vede chipul Domnului, Pentru că Mă descopăr lui Prin lucruri simple de-nțeles, Căci el este al Meu ales. Și-atunci vă-ntreb: cum ați putut, Și oare cum nu v-ați temut Ca împotrivă-i să-ndrăzniți – Când rob Îmi este – să vorbiți?!”


„Fântână, hai, țâșnește iar! Cântați, în cinste-i, așadar, Căci au săpat-o oameni cari Sunt, peste-al nost’, popor mai mari. Cu-al lor toiag de cârmuire, Ei au dat apa, la ivire!” Apoi, la drum, iar au pornit Și la Matana au sosit.


Veți merge dar, la locul Lui, Și-acolo-n fața Domnului, Voi, jertfele, să le mâncați. Acolo, să vă bucurați Cu toți ai voști’, fără-ncetare, Pentru orișice bun cu care, Domnul v-a binecuvântat.


Vă-ntreb acuma, fraților: A fost, vreodată, un popor S-audă glasul Domnului, Vorbind din para focului – Așa precum L-ați auzit – Fără ca voi să fi murit?


Privirile și le-a rotit, În jur, și soaței i-a vorbit: „Află că vom muri – zic eu – Căci L-am văzut pe Dumnezeu.”


O rămășiță de popor A biruit rândul celor Care, puternici, s-au vădit, Căci Dumnezeu mi-a dăruit Izbânda și-astfel, i-am bătut Pe cei viteji, din ăst ținut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa