Exodul 24:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Oameni-aceia L-au văzut Pe Dumnezeu. El a avut Atunci, sub ale Lui picioare, Ceva la fel ca o lucrare Ce din safir părea să fie Și care era străvezie, Precum e chipul cerului Ziua, în curăția lui.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ și L-au văzut cu toții pe Dumnezeul lui Israel. Sub picioarele Lui era ceva ca un fel de lucrare de piatră de safir, asemenea cerului senin.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Ei L-au văzut pe Dumnezeul lui Israel. Sub picioarele Lui era ceva care semăna cu o lucrare făcută din piatră de safir, așa cum este cerul senin.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Ei l-au văzut pe Dumnezeul lui Israél; sub picioarele lui era ca un paviment de safir, ca însuși cerul curat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăția lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ și au văzut pe Dumnezeul lui Israel. Și sub picioarele lui era ca o lucrare străvezie de safir și ca înseși cerurile în curăție.

Exodul 24:10 Mawu Ofanana

Geneza 32:30

Iacov îi puse „Peniel”, Drept nume, locului acel. Prin „Fața Domnului”, tradus E numele, căci el a spus: „Am stat cu Domnul față-n față Și totuși am scăpat cu viață!”

Geneza 32:31

Răsărea soarele, când el Trecea pe lângă Peniel. Ușor, din coapsă, șchiopăta –

1 Regi 22:19

Mica s-a-ntors către-mpărat, Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ce a glăsuit Domnul, atunci când a vorbit. Pe Dumnezeu, eu L-am văzut, Pe al Său jilț când a șezut, Având oștirea cerului, La dreapta și la stânga Lui.

2 Cronici 6:17

O Doamne, Dumnezeul meu, Acuma fă ca împlinit Să fie ce-ai făgăduit Față de David, al meu tată!

Exodul 24:11

El n-a respins, în nici un fel, Pe cei aleși, din Israel. Ei au mâncat și au băut, Deși, pe Domnul, L-au văzut.

Exodul 3:6

Apoi El a adăugat: „Sunt Domnul, cari M-am arătat Tatălui tău. Eu sunt, mereu, Al lui Avram Sfânt Dumnezeu; Și-al lui Isac sunt, totodată, Și al lui Iacov!” De îndată, Moise, obrazul, și-a ascuns, Pentru că spaima l-a pătruns, Și s-a temut să îndrăznească, Spre Dumnezeu, să mai privească.

Exodul 33:20

Apoi a zis: „Nu vei putea Ca să privești, la fața Mea, Căci cel ce o să Mă zărească, Nu poate ca să mai trăiască!”

Exodul 33:23

Când mâna am s-o iau apoi, Mă vei vedea, pe dinapoi; Însă nicicum nu vei putea Ca să privești la fața Mea.”

Кынтаря кынтэрилор 5:14

Mâinile lui, niște inele Din aur sunt, având pe ele, Ferecături de hrisolit. Un chip de fildeș, lustruit, E trupul său, având un șir Format din pietre de safir, Cu care este-nconjurat.

Кынтаря кынтэрилор 6:10

„Dar cine, oare, se ivește, Ca zorile de luminoasă? Cine-i ca luna de frumoasă, Ca soarele de curățită Și ca oștirea de cumplită?”

Plângerile 4:7

Acei care o cârmuiau, Strălucitori se dovedeau, Căci ei mai tare-au strălucit Decât zăpada, negreșit. Ei, mult mai albi, s-au arătat, Decât e laptele vreodat’.

Езекиел 1:1

Anul treizeci se dovedea A fi, și tocmai începea A cincea zi, din luna care, A patra e la numărare. Pe vremea ‘ceea, așadar, La apa râului Chebar, Eram, cu prinșii de război. Acolo s-a deschis apoi, Cerul și astfel am putut, Minunății, să fi văzut, Ce se vădeau lucruri cerești, Vedenii mari, dumnezeiești.

Езекиел 10:1

În sus, apoi, eu m-am uitat Și am văzut în ceru-aflat De-asupra heruvimilor – Deasupra capetelor lor – Ceva care, la-nfățișare, Ca piatra de safir apare. Acel ceva părea să fie Un chip, de scaun de domnie.

Daniel 10:17

Aș fi putut să fi vorbit, Cumva – apoi – domnului meu, Al cărui rob mă aflu eu? Puterile mi le-am pierdut Și nici suflare n-am avut!”

Numeri 12:8

De-aceea, lui, Eu îi vorbesc, Gură la gură, când doresc. El vede chipul Domnului, Pentru că Mă descopăr lui Prin lucruri simple de-nțeles, Căci el este al Meu ales. Și-atunci vă-ntreb: cum ați putut, Și oare cum nu v-ați temut Ca împotrivă-i să-ndrăzniți – Când rob Îmi este – să vorbiți?!”

Matei 17:2

Iisus, pe vârful muntelui, ‘Naintea lor, Și-a preschimbat Fața. Uimiți, ei s-au uitat La fața Lui, cum strălucea Ca soarele, cum răspândea Lumină, haina Sa, în jur, Fiind, din al luminii șnur,

Ioan 1:18

Nimeni – așa precum s-a spus – Pe Dumnezeu, nu L-a văzut. El fost-a făcut cunoscut, Lumii, numai de Fiul Lui, Care e-n sânul Tatălui.”

Ioan 14:9

„De-atâta vreme sunt aici, Și nici voi, ai mei ucenici” – Le-a zis El – „nu M-ați cunoscut? Cel ce Mă vede, L-a văzut Pe Tatăl. Cum zici, „Ne arată, Acuma dar, pe al Tău Tată”?

Ioan 6:46

Vă spun că nimeni, niciodată, Nu L-a putut vedea, pe Tată, Afară numai de Acel Care venit-a, de la El. Da! Doar Acela L-a văzut Și numai El L-a cunoscut.

1 Timotei 6:16

Având, mereu, în stăpânire, Tot ce se cheamă nemurire Și locuiește în lumină. Nimeni, la El, nu o să vină, Căci nu se poate-apropia De El, vreodată, nimenea. Nimeni, nicicând, nu a putut, Pe El, ca să Îl fi văzut. De cinste și putere-i plin, În vecii vecilor! Amin.

1 Ioan 4:12

Pe Dumnezeu, să-L fi văzut Nimeni; dar dacă ne iubim Unii pe alții, atunci știm Căci Dumnezeu rămâne-n noi Și vom cunoaște mai apoi, Că dragostea Lui, răsădită În noi, este desăvârșită.

Revelația 1:16

În mâna dreaptă, se vedea Că, șapte stele, El avea. Din gura Lui era ieșită O sabie, ce, ascuțită, Pe două părți, se dovedea, Două tăișuri având ea. Ca strălucirea soarelui, Părea să fie fața Lui.

Revelația 21:11

Iar slava Lui o-mpodobea. Lumina-n juru-i răspândită, Putea a fi asemuită Cu piatra scumpă, străvezie, Care, iaspis, părea să fie.

Revelația 4:3

Acela care-i așezat, Pe scaun – la înfățișare – Iaspis și sardiu mi se pare. Un curcubeu înconjura Scaunul Său, care era Asemenea smaraldului, Verde fiind culoarea lui.