Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 23:7 - Biblia în versuri 2014

7 Tu, tot mereu, să te ferești Ca pe nedrept să-nvinuiești, Pierzându-l pe nevinovat; Căci Eu nu-l iert pe vinovat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Ferește-te de acuzații false și nu-l ucide pe cel nevinovat sau pe cel drept, căci Eu nu-l voi considera drept pe cel vinovat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Evită să pronunți sentințe greșite; și să nu îl omori (prin ele) pe cel nevinovat sau pe cel corect. [Pentru că niciodată Eu nu îl voi considera corect pe cel care este vinovat.]

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Ferește-te de învinuirea nedreaptă! Să nu omori pe cel nevinovat și pe cel drept, căci nu îndreptățesc răutatea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Ferește-te de o învinuire nedreaptă și să nu omori pe cel nevinovat și pe cel drept, căci nu voi ierta pe cel vinovat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Depărtează‐te de cuvântul mincinos și să nu ucizi pe cel nevinovat și pe cel drept; căci nu voi îndreptăți pe cel rău.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 23:7
24 Mawu Ofanana  

De Domnul, s-a apropiat Și-a îndrăznit de-a întrebat: „Aceiași soartă vor avea Și buni și răi, asemenea? Pe toți, Tu ai să-i nimicești?


Domnul. Vei fi iar așezat, Acolo unde-ntâi ai stat. Pe locul tău, vei sta mereu, De te întorci la Dumnezeu Și dacă vei îndepărta Greșelile, din casa ta.


Doamne, de necredincioșie Mă-ndepărtează! Fă să vie, Asupra mea, a Ta-ndurare, Ca să urmez Legea pe care Tu ai lăsat-o! Iată, eu


Cei răi, cu toții, se adună Să uneltească împreună În contra celor ce-s vădiți Precum că sunt neprihăniți. Ei osândesc, neîncetat, Doar sângele nevinovat.


Să nu ucizi; iar de curvie,


De-asemeni, grijă vei avea Ca strâmb să nu mărturisești, Pentru ca să-ți învinuiești Aproapele – seamănul tău.


„Nu-mprăștia zvonuri aflate Și care nu-s adevărate. Cu cel rău, să nu te unești Și-apoi strâmb să mărturisești Spre-a scoate, din cuvântul tău, Folos – în urmă – omul rău.


Dragostea Lui cuprinde neamuri De oameni, pân’ la mii de ramuri. Fărădelegea e iertată, De către El. Este uitată Și răzvrătire și păcat, Însă, pe cel ce-i vinovat, Nu îl socoate fără vină Și-apoi nevinovat să-l țină. Fărădelegea săvârșită, De-naintași, e pedepsită În linia urmașilor Pân’ la al treilea neam al lor – Ba chiar pân’ la al patrulea, Pedeapsa Lui poate ținea!”


E hotărât: nepedepsit Nu va scăpa cel rău, nicicând; Însă sămânța celui blând – Neprihănit – va fi scutită.


Cel care, pe nevinovat, Îl osândește, dar iertat E vinovatu-n fața lui, Scârbă-i în fața Domnului.


„Acela cari știe, din fire, Să umble în neprihănire, Cari fără vicleșug vorbește, Acela cari nesocotește Orice câștig ce, ne-ndoios, Numai prin stoarcere e scos, Cel care știe, mai apoi, Să-și tragă mâna înapoi, Să nu ia mită niciodată, Cel cu urechea astupată Să n-audă cuvinte scoase De gurile cele setoase De sânge, cel ce înțelege Că trebuie ochii să-și lege Ca astfel răul să nu-l vadă,


Vai, o să fie de oricine, Care numește „răul” „bine”, Iar „binele” – la rândul său – Are să îl numească „rău”! Vai, de cel care o să vină, Spunându-i negurii, „lumină” Și-apoi lumina, se vădește Că, „întuneric”, o numește! Vai o să fie – vă pot spune – De cei ce dau amărăciune Și, drept „dulceață”, o numesc!


Să vă feriți să nu furați; Nu vă mințiți, nu vă-nșelați Unii pe alții. Vă păziți


Să nu bârfești, căci este rău. Să nu-ți ucizi seamănul tău. Eu, Domnul, sunt. Să te ferești


Domnul este îndurător Și îndelung e răbdător, Însă tăria ce o are Este deosebit de mare. Nu-l va lăsa nepedepsit Pe cel cari, rău, s-a dovedit. Umblă-n vârtej și în furtună, Iar norii care se adună Sunt numai praful cel pe care Îl iscă ale lui picioare.


Niște ostași, la rândul lor, L-au întrebat pe-nvățător: „Ce zici, de-ale noastre purtări?” „Nu stoarceți, prin amenințări, Nimica, de la nimenea! Nu-nvinuiți, de-asemenea, Pe nimeni, pe nedrept! Să știți, Cu leafa, să vă mulțumiți!”


„Mânia Domnului pornește, Din cer, și se descoperește Față de cei ce nu-L cinstesc, Față de cei ce săvârșesc Nelegiuiri, voind să fie Înăbușit, în silnicie, Întregul adevăr, mereu.


De-aceea, vreau să încercați Ca, de minciuni, să vă lăsați, „Și fiecare dintre voi, Să spună adevăru-apoi, Aproapelui”, căci noi dorim Ca, mădulare, să ne fim, Unii la alții. Iată, vreau,


„Atunci când întâmpla-se-va Că doi se vor certa, cumva – Iar ne-nțelegerea iscată Se cere a fi judecată – Pe cel ce e nevinovat, Să-l lași să plece, imediat; Dar vinovatul dovedit, Are să fie osândit.


„Întotdeauna, blestemat, Va fi cel care-a cutezat Ca sângele neprihănit Să-l verse, pentr-un dar primit!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări cuvântul lor.


De orice rău, mereu, să știți, Cum trebuie să vă feriți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa