Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 23:33 - Biblia în versuri 2014

33 În țara ta, nu vor ședea, Ca nu cumva-mpotriva Mea Ei să te facă să greșești – Adică să păcătuiești. Căci de slujești alți dumnezei, Ai fi la fel precum sunt ei. Dacă la tine îi vei ține, Vor fi o cursă, pentru tine.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

33 Să nu le dai voie să locuiască în țara ta, ca să nu te facă să păcătuiești împotriva Mea, căci, dacă vei sluji dumnezeilor lor, aceasta va fi o capcană pentru tine»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

33 Să nu le permiți să locuiască în țara (care va fi a) ta, pentru ca ei să nu te determine să păcătuiești împotriva Mea (urmându-le exemplul). Dacă te vei închina înaintea zeilor lor, aceasta va fi o capcană pentru tine!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

33 Să nu locuiască în țara ta ca să nu te facă să păcătuiești împotriva mea; căci dacă vei sluji zeilor lor, aceasta va fi o capcană pentru tine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

33 Ei să nu locuiască în țara ta, ca să nu te facă să păcătuiești împotriva Mea, căci atunci ai sluji dumnezeilor lor, și aceasta ar fi o cursă pentru tine.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

33 Să nu locuiască ei în țara ta ca să nu te facă să păcătuiești împotriva mea, căci ai sluji dumnezeilor lor; ți‐ar fi o cursă.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 23:33
17 Mawu Ofanana  

Ieroboam e vinovat, Că-n voia sorți-a fost lăsat De către Domnul, Israel. Ieroboam a tras, astfel, Întreg poporul în păcat!”


Ei, însă, nu au ascultat, Iar cel ce-n rătăcire-i trase, S-a dovedit a fi Manase, Care mai mult rău a făcut, Decât cel care – s-a văzut – Că neamurile îl făceau, Pe când în țară locuiau. De-aceea, Domnul – mâniat – În țară nu le-a mai lăsat Și-n locul lor ajunse-astfel, Să stea poporul Israel.


Slujind, apoi, idolilor Cari pentru ei s-au dovedit A fi o cursă. I-au jertfit,


Văzându-l, toți slujbașii lui I-au zis lui Faraon apoi: „Dar cât timp, oare, pentru noi, Omul acesta se vădește, O pacoste? Îngăduiește, Mai bine-acum, poporului Să plece și Domnului lui Să Îi slujească, precum cere. Tu nu vezi că Egiptul piere?”


A te-nchina, să te păzești Și-asemenea să nu slujești, Cumva, la ai lor dumnezei! Nici în purtări, să nu te iei După popoarele acele. Să nu cumva să faci ca ele, Ci vreau ca să le nimicești. Oriunde ai ca să găsești, Ale lor capiști înălțate, De-ndat’ trebuie dărâmate.


Cu cei care în țară sânt, Să nu faci nici un legământ, Ca nu cumva ei, mai apoi, Să fie-o cursă pentru voi, Dacă aproape se vor ține Când locui-vor lângă tine.


Voi, nu cumva, să vă lăsați, În cursă prinși și să călcați Pe urma lor. Să vă feriți, Ca nu cumva tentați să fiți Să cercetați despre-ai lor zei Și să-ntrebați: „Cum slujeau ei, Acestora?”, zicând apoi, „Haidem să le slujim și noi”.


Căci tu nu trebuie să iei, Învățătură, de la ei Și urâciuni să săvârșești Ca astfel să păcătuiești Față de Dumnezeul tău, Prin ceea ce vei face rău.


„Atuncea când Dumnezeu are Să te aducă-n țara care O să ți-o dea în stăpânire Și-o vei avea de moștenire, Va izgoni, din fața ta, Neamuri care, în ea, vor sta: O să-i gonească pe Hetiți, Pe Ghirgasiți și pe-Amoriți; Apoi, tot neamul Canaanit, Urmat de neamul Ferezit, De al Heviților popor Și de al Iebusiților. Aceste șapte neamuri mari – Puternice și mult mai tari Decât ești tu – vor fi gonite, Din fața ta și nimicite.


Popoarele ce le găsești, În țară, să le nimicești, Căci Dumnezeul tău va vrea, În mână ca să ți le dea. Să nu arunci nici o privire – De milă, de compătimire – Spre ele. Să le nimicești! La zeii lor, să nu slujești! Aste popoare, să știi bine Că sunt o cursă, pentru tine.


Iar când își vor veni în fire – Când va avea loc o trezire – Să se desprindă fiecare, De cursa diavolului, care I-a prins, făcându-i să slujească Și voia să i-o împlinească.”


Nimeni, cu viață, n-a scăpat, Căci Iosua-ntregul ținut Al țări-atuncea l-a bătut, Chiar de pe munte începând – Spre miazăzi – și ajungând De pe costișe, în câmpii. În urma ăstor bătălii – Dintre cei care s-au aflat În țară – nimeni n-a scăpat Cu viață, căci orice suflare Fusese ștearsă de sub soare, Așa precum a poruncit Domnul, atunci când i-a vorbit.


Că Domnul n-o să mai voiască, Din țară, să îi izgonească. Cursă și laț, ele-au să fie, Pentru a voastră seminție, Un bici – în coaste, pentru voi – Și spini în ochii voștri-apoi. Atunci, încredințați să fiți Că voi aveți ca să pieriți Din astă țară minunată Care v-a fost, de Domnul, dată.


Am spus, de-asemenea apoi, „Să nu-ncheiați vreun legământ, Cu cei care, în țară, sânt, Ci toate ale lor altare Să le surpați, fără-ncetare”. Voi, însă, seama, n-ați ținut, De vorba Mea. De ce-ați făcut Altfel decât cerut-am Eu?


Am zis atunci: „De-acum, mereu, În ale voastre coaste stau, Iar dumnezeii ce îi au, Vor fi, drept curse, pentru voi, Căci nu-am săi izgonesc apoi, Din fața voastră, niciodată, Că ați călcat porunca dată.”


Și-apoi în sine-a cugetat: „Am să-i dau fata, de soție, Căci ea, o cursă, vreau să-i fie, Și-apoi la Filisteni – drept pradă – David urmează ca să cadă.” Saul, lui David, i-a vorbit A doua oară: „Negreșit, Astăzi, la mine ai să vii, Căci ginere voiesc să-mi fii!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa