Exodul 23:31 - Biblia în versuri 201431 Hotarele îți voi întinde Și a ta țară va cuprinde Ținuturile care sânt Al Filistenilor pământ – Marea cea Roșie va sta, Ca pavăză, în coasta ta. Hotarul se va-ntinde-n lat, De la pustiu, la Eufrat. Popoarele cari sunt aflate Acolo, ție-ți vor fi date. Pe oamenii ce-ai să-i găsești Acolo, să îi izgonești. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească31 Îți voi stabili granițele de la Marea Roșie până la Marea Filistenilor și de la deșert până la râu, căci Eu îi voi da în mâinile tale pe locuitorii țării, și tu îi vei alunga dinaintea ta. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201831 Îți voi extinde teritoriul care va fi de la Marea Roșie până la Marea Filistenilor și de la deșert până la râu; pentru că Eu îi voi face pe locuitorii țării să ajungă prizonierii tăi. Și îi voi alunga din fața ta. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202031 Voi fixa hotarele tale de la Marea Roșie până la Marea Filistenilor și de la pustiu până la Râu. Căci voi da în mâinile voastre pe locuitorii țării și-i vei izgoni dinaintea ta. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu31 Îți voi întinde hotarele de la Marea Roșie până la marea filistenilor și de la pustie până la râu (Eufrat). Căci voi da în mâinile voastre pe locuitorii țării și-i vei izgoni dinaintea ta. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193131 Și‐ți voi pune hotarele de la Marea‐Roșie până la Marea‐Filistenilor și de la pustie până la Râu; căci voi da pe locuitorii țării în mâinile tale și‐i vei alunga dinaintea ta. Onani mutuwo |
Acestea, toate, s-a văzut Precum că parte au făcut Din neamurile despre care Domnul spusese: „Fiecare, Seama, mereu, să ia la ele Și-astfel, cu neamurile-acele, Nimeni să nu se însoțească, Ci Israel să se ferească De ale lor femei apoi. De ele, nu v-atingeți voi Și nici femeile acele Să nu intre la voi, căci ele, De Mine, vă vor depărta Și-alți dumnezei veți căuta. Astfel, va merge-al Meu popor, Urmând pe dumnezeii lor.” De-aceste neamuri s-a lipit Și Solomon, căci a iubit Femeile neamurilor, Cari l-au târât pe calea lor.
Împărățiile aflate Chiar lângă Râu, au fost luate De Solomon în stăpânire. El cârmuia întreaga fire, Pân’ la hotarul cel pe care Neamul de Filisteni îl are Și până la acel ținut Pe cari Egiptul l-a avut. Oamenii care locuiau Acolo, daruri, aduceau Pentru-mpărat. Cât a trăit Acesta, ei s-au socotit Supuși ai săi, neîncetat.
Un praznic, Solomon a dat Atuncea, iar cu el a stat Întreg poporul, negreșit. Și mulți străini au mai venit La praznicul dat de-mpărat. Mai mulți erau de la Hamat Precum și dimprejurul lui. Din părțile Egiptului – De la pârâu-acela care Curge prin ale lui hotare – Veniră mulți, la masa lui, Și-au stat în fața Domnului, Căci șapte zile a ținut Ospățul care s-a făcut. Apoi, el a continuat Și încă șapte, a durat. În ăst fel, praznicul ținut, De paișpe zile s-a făcut.
Întoarceți-vă, acum, voi. La muntele-Amoriților, Să plece dar, al Meu popor, Și-n toate-mprejurimile. Să împânziți câmpiile, Să vă urcați pe munte-apoi, Să coborâți, în vale, voi; Spre miazăzi, să vă-ndreptați Și pe al mării mal să stați. Să intre dar, al vost’ popor, În țara Canaaniților, Iar din Liban, veți merge voi, Până la Eufrat apoi.
Priviți dar, cu luare-aminte: Țara vă este înainte. Trebuie numai să intrați Și-n stăpânire s-o luați, Pentru că Domnul a promis, Părinților voștri și-a zis, Atuncea când El a jurat, Că ăst ținut trebuie dat, Pentru Avram, Isac și-apoi Iacov, precum și pentru voi Care sunteți sămânța lor, Alcătuind acest popor.”
Pe cei ce-n munte-au locuit – Pe cei ce-n el s-au pripășit – Din Misrefot-Maim pornind Și-n urmă la Liban ieșind – Urmează să îi nimicesc. Aceștia toți alcătuiesc Poporul Sidoniților. Voi izgoni acest popor Din fața fiilor ce-i are A lui Israel adunare. Deci nici o grijă să nu ai, Ci tu va trebui să-i dai Țara aceasta-n stăpânire. Vei face a ei împărțire, Prin sorți, precum ți-am poruncit.
Atenți să mă priviți acum: Iată-mă, gata sunt de drum. Pe el – ca tot ce-i pământesc – Sunt pregătit ca să pășesc. Din inimile voastre, voi – Din sufletul vostru apoi – Să recunoașteți, într-un glas, Cum că nimic nu a rămas – Din vorbele ce le-a rostit Al vostru Domn – neîmplinit. De-aceea, astăzi, pot a spune Că toate vorbele Lui bune S-au împlinit, față de voi.