27 Eu, groaza Mea, am s-o trimit ‘Nainte-ți, și vor fi fugit Popoarele, din calea ta. În față-ți, ele nu vor sta, Ci dosul au să-l dea, cu toate, Când vei veni, înspăimântate.
27 Voi trimite frica mea înaintea ta și voi îngrozi toate popoarele la care vei merge și voi face ca toți dușmanii tăi să întoarcă spatele dinaintea ta.
27 Voi trimite groaza Mea înaintea ta, voi pune pe fugă pe toate popoarele la care vei ajunge și voi face ca toți vrăjmașii tăi să dea dosul înaintea ta.
Apoi, plecară la drum iar; Domnul, din cer, i-a ajutat Și-n urma lor a presărat Groaza. Aceasta a venit Și împrejur s-a răspândit, Peste cetățile aflate Pe-acea câmpie. Astfel, toate Dorințele de a-l găsi Pe Iacov și a-l pedepsi – Născute-n numeroase părți, Printre localnici, în cetăți – S-au spulberat, s-au risipit.
Pentru că Domnul a făcut Să se audă-nentrerupt, Un vuiet de oștire mare, De călărime și de care. Când Sirieni-au auzit Vuietu-acela, s-au gândit: „Mai marele lui Israel Are alăturea de el, Pe cel ce este împărat Peste Hetiți încoronat, Și pe-mpărații cei pe care Țara Egiptului îi are. În contra noastră, împreună, Toți vor veni, să ne răpună.”
A-nfrânt cetățile pe care Gheraru-n jurul său le are Și-o pradă mare, de război, Din ele, a luat apoi, Căci groaza Domnului venise Și peste ele năvălise.
În față-ți, voi trimite Eu – În țară – pe îngerul Meu, Să-i izgonească pe Hetiți, Pe Canaaniți și Amoriți Și pe Heviții care sânt, Acuma, pe al ei pământ. Am să-i alung pe Feresiți Și-ntregul neam de Iebusiți.
Din fața ta, le izgonesc Pe neamuri și am să-ți lărgesc Hotarele, iar țara ta – Atâta timp cât tu vei sta În fața Domnului, mereu, De trei ori, precum ți-am spus Eu – Are să fie ocrotită – De neamuri, nu va fi poftită.
Nimeni atunci, nu va putea Ca împotrivă să vă stea, Căci Domnul o să răspândească Frica și au să se-ngrozească Cu toți, în țara voastră-apoi, Doar când vor auzi, de voi.”
De azi – de-acuma înainte – Eu seamăn groază – ia aminte – Între popoarele pe care, Acest pământ, sub cer, le are. Această groază se va-ntinde Și-o frică mare-i va cuprinde; De teama ta, vor auzi Și-o frică mare-i va-ngrozi.”
Apoi, o groază – ca un zvon – S-a abătut peste popor, Pe ceata prădătorilor Și-asupra străjii. Negreșit, Întreaga țară s-a-ngrozit, Căci era groaza Domnului Venită-asupra orișicui.