Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 23:2 - Biblia în versuri 2014

2 Să nu te iei dar, după turmă – După mulțime – și pe urmă, Să vezi că rău ai procedat, Când după alții te-ai luat. Dacă vorbești, la judecată, Prin ce vei spune, niciodată Să nu ții partea celor care Sunt mulți și prin a ta purtare, În fața celor judecați, Dreptatea să nu o abați.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Să nu te iei după mulțime, ca să faci răul. Când depui mărturie la judecată, să nu treci de partea celor mulți ca să pervertești dreptatea,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Să nu urmezi exemplul celor mulți atunci când aceștia fac ce este rău. Prin declarațiile tale făcute la judecată, să nu susții (neapărat) cauza celor mulți, afectând dreptatea;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Să nu te iei după cei mulți ca să faci rău! Iar la judecată, să nu mărturisești trecând de partea celor mulți ca să înclini [dreptatea]!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Să nu te iei după mulțime ca să faci rău și la judecată să nu mărturisești trecând de partea celor mulți, ca să abați dreptatea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Să nu urmezi mulțimea la rău și să nu răspunzi într‐o pricină ca să te pleci după mulțime ca să strâmbi judecata.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 23:2
36 Mawu Ofanana  

Cei doi, încă, nu se culcară, Când vuiet se-auzi afară. Bărbații, toți, ca niște câni – Și tinerii și cei bătrâni – S-au adunat de peste tot, Înconjurând casa lui Lot.


Domnul, spre el, când a privit, Nici o făptură n-a găsit, Să fie fără de păcat.


Domnul, lui Noe, i-a vorbit: „Iată că timpul a sosit: Te-mbarcă tu și casa ta. Doar tu, în fața Mea, vei sta – Ești singurul neprihănit, Din neamul ce-a păcătuit.


„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când, legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor, Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine –Să mă omoare și pe mine!”


Nelegiuirea-n sân, de teamă Să nu fie luată-n seamă Ca să nu fiu disprețuit Și de familii ocolit – Sau la distanță-apoi ținut Fără să îmi mai fi trecut, Degrabă, pragul cineva…


Doar astfel fi-va judecat Al Tău popor, după dreptate, Iar pricinile-nfățișate De cei nenorociți din fire, Privite-s cu nepărtinire.


Tu, fiule, să nu pornești Cu ei la drum, ci să-ți ferești Piciorul, de a lor cărare,


Omului rău, să nu-i privești Fața, ca să-l nedreptățești Pe cel care s-a dovedit Că este om neprihănit.


Pe calea celor răi, nicicând Să nu intri, și nici umblând Vreodată să nu fii zărit Cu omul cel nelegiuit.


Când l-au văzut aceia cari Se dovedeau a fi mai mari, Pe Ieremia l-au bătut, Iar să-l asculte nu au vrut. După aceea, l-au luat Și-n temniță l-au aruncat, Căci temnița era făcută În casa ce a fost avută De Ionatan, acela care, Rangul de logofăt, îl are.


Poruncă, dete Zedechia, Străjerilor, ca Ieremia, În curtea temniței, păzit, De-atunci să fie și hrănit, Cu pâine, zilnic. El putea, Parte de pâine a avea. În ulița brutarilor, Se făcea pâinea tuturor, Iar Ieremia a primit Pâine, până s-au isprăvit Rezervele de grâne-aflate, Pentru poporul din cetate. În curtea temniței, astfel, Mai multă vreme a stat el.


„Vai împărate, domnul meu! Oameni-aceștia, cum văd eu, Un mare rău au săvârșit! Pe Ieremia l-au zvârlit În groapa ‘ceea, cu noroi. El va muri de foamea-apoi, Căci în cetate nu mai are Nimeni, nimica, de mâncare. Tu, împărate, ai aflat Că pâinea ni s-a terminat!”


„Nelegiuirea cea pe care Iuda și Israel o are” – Îmi zise Domnul – „negreșit, Peste măsură s-a-nmulțit! Omorurile – am văzut – Precum că țara au umplut. Și-am mai văzut că în cetate Se află numai nedreptate. Ei fac așa, pentru că zic Că „Domnul nu vede nimic, Fiindcă Domnu-a părăsit Această țară, negreșit!”


Să nu faceți, la judecată, Vreo nedreptate, niciodată: Pe cel sărac, să nu-l priviți La față, ca să-i părtiniți, În schimb, pe toți aceia cari Sunt dintre oamenii cei mari; După dreptate, căutați, Pe toți ca să îi judecați.


„Dar pentru voi venit-a, oare, Vremea să stați în case care Sun, cu tavan, căptușite Și sunt anume pregătite, Când Casa Domnului, azi – iată – Zace-n ruină, dărâmată?”


Voind a fi pe placul lor, Pilat – marele dregător – Dorința, le-a îndeplinit. Baraba fost-a slobozit, Și-n timpu-acesta, pe Iisus, Să-L bată cu nuiele-a pus, ‘Nainte de-a fi răstignit.


El nu fusese-atunci la sfat, Când, pe Iisus, L-au condamnat. Iosif ședea-n Arimateea – Într-o cetate din Iudeea – Și aștepta și el, să vie A Domnului Împărăție.


Doi ani s-au scurs, în acest fel. Felix plecă, iar după el, Porcius – zis Festus – a venit. Pentru că Felix a voit Să facă după placul lor – Adică al Iudeilor – Pe Pavel, și când a plecat, El îl lăsă întemnițat.


Festus – pentru că urmărea, Bunăvoință, a avea, De la Iudei – l-a întrebat Pe Pavel: „Vrei ca, judecat, Să fii tu, la Ierusalim, Căci, împreună, ne suim Acolo?” Pavel l-a privit,


Cu toate că ei știu prea bine Că plata ce li se cuvine – Cum hotărât-a Dumnezeu – E moartea, totuși, tot mereu, Astfel de lucruri, săvârșesc. Ba mai mult: buni, ei îi găsesc – Vădindu-se pe al lor plac – Pe toți acei care le fac.”


Să nu priviți, la cei ce vin, În fața voastră: nu cătați, La cei pe care-i judecați. Să-i ascultați pe fiecare – Și pe cel mic și pe cel mare. Atunci când judecați – vă zic – Să nu vă temeți de nimic, Pentru că numai Dumnezeu E Cel ce judecă, mereu, Făcând dreptate. Când aveți, Vreo pricină ce n-o puteți S-o dovediți cum se cuvine, Veniți și-aduceți-o la mine.”


Să nu atingi vreun drept, cumva, Și să nu cate cineva, La fețele oamenilor. Să nu iei darurile lor, Căci darurile îi orbesc Pe înțelepți și răsucesc Apoi, cuvântul drepților.


Să nu-i atingi străinului – Și-asemenea orfanului – Vreun drept de-al lor; nici văduvei, Haina, zălog, să nu i-o iei.


Dar dacă astăzi nu găsiți, Cu cale, ca să Îl slujiți Pe Dumnezeu, alegeți voi, Pe cine veți sluji apoi. Slujiți, atuncea, pe acei Care erau, drept dumnezei, Pentru părinții voști’ – la care, Ei au slujit, fără-ncetare, Când, peste Râu, au locuit. Dacă găsiți că-i potrivit, Slujiți la dumnezeii lor, Sau la ai Amoriților. Acum, referitor la mine, Eu – și-a mea casă – ne vom ține, Neîncetat, de Dumnezeu Și Lui o să-I slujim, mereu.”


Atuncea, Saul a vorbit: „Eu știu că am păcătuit. De Domnul, nu am ascultat Și-al tău cuvânt l-am încălcat. Aceste lucruri le-am făcut, Doar pentru că eu m-am temut De furia poporului, Precum și de mânia lui.


Doar pe Agag, el l-a cruțat. Apoi, în viață-a mai lăsat Vitele grase, miei și oi Și-asemenea cei mai buni boi. Dar Saul nu a împlinit Poruncile ce le-a primit, Căci n-a șters, cu desăvârșire, Tot ce-a-ntâlnit, de peste fire. El s-a gândit că are rost Ca să omoare doar ce-i prost Și ce-a crezut el că se cheamă A fi de nebăgat în seamă.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa