Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 23:19 - Biblia în versuri 2014

19 S-aduci, în casa Domnului, Pârga din roada câmpului. Iedul care a fost tăiat, Nu-l fierbe-n laptele luat, ‘Nainte, de la mama lui – Deci de la mama iedului.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Primele roade ale pământului să le aduci în Casa Domnului, Dumnezeul tău. Să nu fierbi iedul în laptele mamei sale.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Să aduci în casa lui Iahve care este Dumnezeul tău, primele fructe ale recoltelor crescute din pământ. Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Cea mai bună parte din primele roade ale câmpului să o aduci în casa Domnului Dumnezeului tău! Să nu fierbi iedul în laptele mamei sale!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Să aduci în casa Domnului Dumnezeului tău pârga celor dintâi roade ale pământului. Să nu fierbi un ied în laptele mamei lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Să aduci pârga roadelor dintâi ale pământului tău în casa Domnului Dumnezeului tău. Să nu fierbi iedul în laptele mamei sale.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 23:19
20 Mawu Ofanana  

Am hotărât ca fiecare, Apoi, rodul dintâi pe care Are să-l dea ogorul lui, Grabnic, la Casa Domnului, Să îl aducă, an de an. De-asemenea, aveam în plan Același lucru ca să fie Cu rodul cel dintâi din vie Și-apoi cu rodul pomilor Al tuturor livezilor.


Am hotărât ca fiecare, Cu cel dintâi născut ce-l are, Să vină-n Casa Domnului, Ca să-l dea preoților Lui. În astă lege, prinși erau Și-ntâi născuții ce-i aveau Vitele noastre, vacile Și-asemenea și oile.


„Iată ce-ți voi mai spune Eu: Să nu-L hulești pe Dumnezeu, Și să nu-l blestemi pe cel care Este-n al tău popor, mai mare.


Tu să nu pregeți, niciodată, Să-Mi aduci pârga adunată Din seceriș. Îmi aduci Mie, Și pârga cea dintâi din vie. Pe cel dintâi fiu care-l ai, Mie trebuie ca să Mi-l dai.


S-aduci în casa Domnului, Pârga din roada câmpului – Primele roade care sânt Luate de pe-al tău pământ. Nu fierbe carnea iedului, În lapte de la mama lui.”


Se-ndură cel neprihănit Chiar și de vite; dar vădit E căci cel rău nu va lăsa Loc milei, în inima sa.


Pe Dumnezeu, să Îl cinstești Cu-averea ce o dobândești, Cu roadele întâi luate Din bunurile ce-ți sunt date.


Deșert e obiceiul lor – Al tuturor popoarelor. Taie un lemn, dintr-o pădure, Iar meșterul, cu o secure, Îndată are să-l cioplească


Cele dintâi roade luate Din câmpuri, lor le vor fi date. De-asemenea, le va fi dată Și partea ce e ridicată Din toate darurile care Aduse sunt, pentru mâncare. Pârga făinii voastre, voi, La preoți, o veți da apoi, Căci astfel, are să se lase, Mereu, peste-ale voastre case Și peste-ale voastre cărări, Noian de binecuvântări.


Să le mai dați, Leviților, Alăturea preoților – Adică la al lor hotar – Un alt pământ. Acesta dar, La douăzeci și cinci de mii De coți va fi, și zece mii De coți are-a avea în lat. Pământu-acesta, măsurat, De două’șicinci de mii lungime Va fi și, zece mii lățime. Terenul dat lângă preoți, Să fie măsurat în coți.


Câmpul pe care-l vor avea, Să-l vândă, ei nu vor putea. Nici să îl schimbe nu pot, dacă, Voiesc cumva, un schimb să facă. Pârga aceasta-n țară-aflată Nu poate fi înstrăinată, Căci ea este a Domnului Fiindu-I închinată Lui.


Din pârga plămădelii deci, Luați o turtă și, în veci – Din neam, în neam – voiesc să știți Ca, Domnului, s-o dăruiți.”


Însă, Hristos a înviat! Dintre cei morți, S-a ridicat – Așa după cum bine știți – El, pârga celor adormiți.


Nimeni dar, mâna, nu va pune, Ca să mănânce-o mortăciune, Ci să o dați străinilor Cari sunt la voi – vindeți-o lor; Căci pentru Domnul, pe pământ, Voi toți sunteți un popor sfânt. În lapte, de la mama lui, Să nu fierbi carnea iedului.”


Acuma iată, Domnului, Îi dau rodul pământului – Pe care-ntâi l-am adunat – Din locul pe cari mi l-ai dat Tu Doamne-n astă țară, mie. Acest prim rod, ți-l aduc Ție!” Să-l pui în fața Domnului Și-nchină-te-n ‘naintea Lui, Pentru că Domn și Dumnezeu Îți este și-ți va fi, mereu.


Să strângi întâiul rod, din toate Bucatele ce le vei scoate, De pe pământul țării tale Pe care a găsit cu cale, Să ți-o dea Domnul, și să-l pui Apoi, în coș, ca să te sui Cu el, la locu-ales anume, De Dumnezeu, pentru-al Său Nume.


Cât despre oamenii acei, Verguri, se știe că sunt ei, Pentru că nu s-au întinat, Căci, cu femei, nu s-au culcat. Aceștia-L vor urma, pe Miel, Mergând oriunde merge El, Fiindcă ei au fost luați, Din lume, și răscumpărați, Drept cel dintâi rod, pentru Miel Și pentru Dumnezeu, la fel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa