Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 23:15 - Biblia în versuri 2014

15 Vei ține prima sărbătoare – Cea a azimilor – în care, Azimi mânca-vei, negreșit – Așa precum ți-am poruncit, În șapte zile, cât va ține Praznicu-acesta, pentru tine. Veți ține astă sărbătoare, În luna spicelor, în care, Voi – din robie – ați ieșit, Când din Egipt v-am izbăvit. Cu brațe goale-atunci, să știi Ca înainte-Mi, să nu vii.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Să ții Sărbătoarea Azimelor. Așa cum ți-am poruncit, să mănânci azime timp de șapte zile, la vremea hotărâtă, și anume în luna abib, pentru că în luna aceasta ai ieșit din Egipt. Nimeni să nu se înfățișeze înaintea Mea cu mâinile goale.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Să faci Sărbătoarea Turtelor. Așa cum ți-am poruncit, șapte zile să mănânci turte, în acea perioadă (când va fi sărbătoarea), adică în luna Abib; pentru că atunci ai plecat din Egipt. Nimeni să nu se prezinte înaintea Mea cu mâinile goale!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Să ții Sărbătoarea Ázimelor; timp de șapte zile, la vremea hotărâtă, în luna Abíb, să mănânci ázime după cum ți-am poruncit; căci în luna aceasta ai ieșit din Egipt; și să nu vii cu mâinile goale în fața mea!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Să ții Sărbătoarea Azimilor; timp de șapte zile, la vremea hotărâtă, în luna spicelor, să mănânci azimi, cum ți-am poruncit – căci în luna aceasta ai ieșit din Egipt – și să nu vii cu mâinile goale înaintea Mea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Să păzești sărbătoarea azimilor; șapte zile vei mânca azimi, cum ți‐am poruncit, la vremea rânduită a lunii abib; pentru că în ea ai ieșit din Egipt; și nimeni să nu se arate înaintea feței mele fără nimic;

Onani mutuwo Koperani




Exodul 23:15
25 Mawu Ofanana  

„Luna aceasta-i prima lună Din an, de-acuma, pentru voi.


Moise, în urmă, a venit, Poporului de i-a vorbit: „Să v-amintiți, neîncetat, De-această zi-n care-ați scăpat Din a Egiptului robie, De-acum și până-n veșnicie. Pe voi, fiii lui Israel, Cu brațul său puternic, El – Domnul – v-a ridicat de jos Și din robia grea, v-a scos. Porunca Lui, va fi-mplinită: Să nu mâncați pâine dospită,


Căci azi, în luna spicelor, Din țara Egiptenilor, Domnul v-a scos.” (În evreiește, „Abib”, luna se tălmăcește.)


Tu să nu pregeți, niciodată, Să-Mi aduci pârga adunată Din seceriș. Îmi aduci Mie, Și pârga cea dintâi din vie. Pe cel dintâi fiu care-l ai, Mie trebuie ca să Mi-l dai.


„Tu, praznicul azimilor, Să-l ții în luna spicelor. În șapte zile – timp în care Va ține astă sărbătoare – Azimi doar, cum am poruncit – Ca să mănânci – ți-e-ngăduit. Căci tu, în luna spicelor, Din țara Egiptenilor, Ai fost, de Domnul, izbăvit Și din robie slobozit.


Un miel, vei da răscumpărare Pentru întâiul pui ce-l are O măgăriță. De nu vrei Să îl răscumperi, ai să-l iei Și-apoi, de gât, ai să îl strângi, Căci trebuie ca să i-l frângi. Ai să plătești răscumpărare, Întâilor născuți pe care Ai tăi feciori îi vor avea. Să nu vii, înaintea Mea, Cu mâna goală. Să lucrezi


„Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Când veți intra în țara care, Domnul, ca să vi-o deie, are, Din ceea ce-o să secerați Voi de pe câmpuri, să luați Un snop, să-l dați preotului, Ca pârgă-a secerișului.


„Cu ce am să-l întâmpin eu, Pe Domnul Dumnezeul meu? Cu ce mă voi pleca eu, oare – Acum – în fața Celui care Se dovedește-a fi mereu Drept Prea Înaltul Dumnezeu? Să Îl întâmpin – oare – pot, Cu jertfe și arderi de tot? Pot să-L întâmpin cu viței, Chiar dacă de un an sunt ei?


Era în prag de sărbătoare, Iar bucuria a fost mare. Când dimineața a venit Și soarele a răsărit În praznicul Azimilor, Discipolii, la-nvățător, Veniră. Tocmai pregăteau Jertfe de Paște și voiau Ca să Îi pună o-ntrebare: „Ne spune, unde dorești, oare, Să pregătim, să ne-așezăm, Ca Paștele, să le mâncăm?”


Când Paștele se-apropiau, Către Ierusalim, porneau Părinții pruncului Iisus, În fiecare an. S-au dus –


Veni și praznicul cel mare – Cel al Azimilor – în care, Trebuiau Paștele jertfite.


Văzând că aste lucruri, toate, Le plac Iudeilor, și-a zis Că bine e, de-ar fi închis Chiar Petru. Deci, n-a pregetat Și-n temniță, l-a aruncat. Fusese zi de sărbătoare, Căci era praznicul cel mare – Cel al Azimilor. L-a dus,


Apoi, în fața Domnului, Pe tot cuprinsul anului, Bărbații voști’ – la sărbători – Au să se suie, de trei ori, În locul pe cari, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege. La praznicul azimilor, La cel a săptămânilor, La sărbătoarea cortului, Bărbați-n fața Domnului Se vor sui. Fără-ndoială, Nimeni să n-aibă mâna goală,


Ei au răspuns: „Chivotul care Domnul lui Israel îl are, Să nu-l trimiteți înapoi – Cu mâna goală – de la voi. O jertfă-ntâi, să pregătiți, Pe care să o dăruiți Lui Dumnezeu – jertfă de vină – În seamă să nu vă mai țină Păcatul ce l-ați săvârșit, Pe când chivotul I-ați răpit. Astfel – să fiți încredințați – Că-ndată fi-veți vindecați.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa