Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 23:11 - Biblia în versuri 2014

11 Al șaptelea an, dă-i răgaz. Să nu brăzdezi al său obraz, Ci lasă-l să se odihnească. Din al lui rod, să se hrănească Săracii care vin la tine, Iar ceea ce va mai rămâne – Ce nu-i trebuie nimănui – E-al fiarelor pământului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 dar în al șaptelea an să-l lași să se odihnească nesemănat, pentru ca săracii din poporul tău să poată mânca, iar ceea ce mai rămâne să fie mâncat de vietățile câmpului. Să faci la fel cu via și cu măslinii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 dar în al șaptelea an să îl lași să se odihnească nesemănat. Să procedezi așa pentru ca săracul din poporul tău să poată mânca (ce va produce el fără să fie lucrat); și ce mai rămâne, să poată fi mâncat de animalele sălbatice. Să faci la fel în cazul viei și al măslinilor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Dar în al șaptelea an să nu-l cultivi și să-l lași să se odihnească; vor mânca săracii din poporul tău, iar ce va rămâne, să mănânce animalele câmpului. Tot așa să faci cu via ta și cu măslinii tăi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Dar în al șaptelea, să-i dai răgaz și să-l lași să se odihnească; din rodul lui să mănânce săracii poporului tău, iar ce va mai rămâne să mănânce fiarele de pe câmp. Tot așa să faci cu via și măslinii tăi.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Dar în anul al șaptelea să‐l lași să se odihnească și să rămână nelucrat și să mănânce nevoiașii poporului tău și ce vor lăsa ei, să mănânce viețuitoarele câmpului. Tot așa să faci cu via ta și cu măslinul tău.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 23:11
11 Mawu Ofanana  

De la străini, promis-am noi Să nu luăm nimic apoi În zilele Sabatelor Sau ale sărbătorilor, Căci multe mărfuri aduceau Străini-n țară și vindeau În zilele Sabatelor Ori ale sărbătorilor. Am mai promis să nu lucrăm Pământul, ci să îl lăsăm Să stea în tihnă, când venea, Mereu, anul al șaptelea. De datorii, ne-am legat noi, Să nu le cerem înapoi.


Am hotărât ca fiecare Să dea, pe an, o parte care E pentru slujba Domnului, Făcută pentru Casa Lui. A treia parte să se dea, Din siclu – plată – pentru ea.


„Ai șase ani, timp, să lucrezi, Pământul să-l însămânțezi Și-apoi, la vremea rodului, Să strângi belșugul câmpului.


În șase zile, să lucrezi, Dar în a șaptea zi, să șezi, Căci este ziua de odihnă Și trebuie să îi dai tihnă Măgarului – vitelor tale – Dar și fiului roabei tale; Străinul o să dobândească Și el, timp, să se odihnească.


Când vă veți întreba apoi: „Oare, cu ce ne hrănim noi – În anul cel de veselie – Când seceriș n-o să mai fie?”,


În anul opt, veți semăna, Iar până când veți aduna Rodul cel nou, aveți să fiți, Cu vechile roade, hrăniți.


Bine că doar ne-ai scos afară, Căci am văzut noi, în ce țară, Mândră și bună, ne-ai adus, În care curge, cum ai spus, Lapte și miere, ne-ncetat. Ce de ogoare ne-ai mai dat – Și vii – în țara cea bogată. Tu crezi că poate-a fi-nșelată Întreaga adunare-apoi? Nu vom veni, la tine, noi!”


Întotdeauna – să se știe – Săraci, în țară, au să fie. De-aceea, azi, când vă vorbesc, Eu, tuturor, vă poruncesc: Deschideți mâna, ne-ncetat, Față de-al vost’ frate aflat În strâmtorare și-n nevoi, Față de cei care, la voi, Săraci vor fi și, negreșit, Față de cel ce e lipsit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa