Exodul 22:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Dacă un om dă altuia Unelte, bani spre a-i ținea La sine-n casă, spre păstrare Și-apoi furate-s, hoțul care Astă hoție-a săvârșit, Va da-napoi tot, îndoit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Dacă un om încredințează semenului său argint sau bunuri spre păstrare, și acestea sunt furate din casa celui din urmă, atunci hoțul, dacă este prins, trebuie să plătească dublu.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Este posibil ca un om să dea pentru păstrare semenului lui, argint sau alte bunuri care sunt apoi furate din casa lui. Dacă este prins, cel care le-a furat trebuie să plătească dublu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Dacă hoțul nu este găsit, stăpânul casei să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare și le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoțul trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Dacă va da cineva vecinului său argint sau unelte spre păstrare și se vor fura din casa omului, dacă se va afla hoțul, să plătească îndoit.

Exodul 22:7 Mawu Ofanana

Exodul 22:4

Dacă ceea ce a furat – Măgar, bou, oaie – e aflat În viață încă-n mâna lui, O să îi dea stăpânului Acelor vite, înapoi, Totul, însă-ndoit apoi.

Exodul 22:6

Dacă un foc va izbucni Și mărăcini va întâlni În calea lui și se va-ntinde Și-apoi ogoru-l va cuprinde, Arzând grâul în snopi aflat – Sau lanul ce s-a înălțat – Cel ce-a pus foc și e de vină, Despăgubire dă, deplină.

Ieremia 2:26

Așa precum sunt de uimiți Hoții, când sunt descoperiți, Mirați vor rămânea, la fel, Și cei ce sunt din Israel, Cu împărați, cu toți cei cari Se află-n neamul lor mai mari, Cu căpetenii, cu preoți, Precum și cu prorocii toți.

Levitic 19:13

Cât veți trăi pe-acest pământ, Pe-al vost’ aproape, vă feriți Ca nu cumva să-l asupriți Și de asemeni, nimenea, Nimic, cu sila, să nu-i ia. Partea ce-i este datorată Celui tocmit cu ziua, dată Va trebui atunci să fie – Nu așteptați deci, ca să vie A doua zi, ca să-l plătiți.

Levitic 6:1

Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

Levitic 6:2

„De va păcătui, cumva, Față de Domnul, cineva, Căci face o nelegiuire Tăgăduind – deci prin vorbire – Aproapelui său, lucrul care Dat îi fusese, în păstrare; Sau de, cu sila, a luat Un lucru, ori și-a înșelat

Levitic 6:5

Sau cel pentru care-a jurat Strâmb, să-l întoarcă, imediat, La omul ce-i stăpân pe el. Oricare-ar fi lucrul acel, Întreg are să-l dea-napoi Și-a cincea parte mai apoi, Să i se dea stăpânului, Peste valoarea lucrului, În ziua-n care o să vină Să își ia jertfa pentru vină.

Ioan 12:6

Așa, nu că s-ar fi gândit La cei săraci, dar el ținea Punga și, tot ce se punea În ea, în mâna-i a intrat.

1 Corinteni 6:10

Hoți, sau cu patimi de beție, Ori lacomi și defăimători, Sau hrăpăreți și-asupritori, Să poată ca să moștenească Împărăția cea cerească – Pe care-o are Dumnezeu – Spre a o stăpâni, mereu.