Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 22:26 - Biblia în versuri 2014

26 Zălog, când de la cineva, O haină iei, la asfințit Înapoiaz-o, negreșit;

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

26 Dacă iei haina semenului tău drept garanție, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Dacă îi iei semenului tău haina ca garanție, să i-o dai înapoi înainte să apună soarele;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 căci este singura lui învelitoare, este haina pentru trupul său. Cu ce să se culce? Dacă strigă spre mine, eu îl voi asculta, căci eu sunt milostiv.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Dacă vei lua zălog haina aproapelui tău, să i‐o înapoiezi înainte de apusul soarelui.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 22:26
16 Mawu Ofanana  

Zăloage, de la frați, luai, Fără pricină, și-i lăsai Fără de haine pe cei goi.


Orfanului; zălog, săraca Vădană o să le dea vaca.


Îi prinde noaptea-n umezeală: De-mbrăcăminte sunt lipsiți, De-al nopții frig sunt biciuiți Și nu au nici o-nvelitoare.


Chiar de la sân, cei răi îl smulg Pe-orfan, după ce au răpit, Zălog, tot ce-a agonisit


Să urce al săracului, Glas, înaintea Domnului – Atenția I-au îndreptat Spre cel nenorocit, aflat


Dar Tu vezi tot, căci Tu privești Necazurile, suferința, Și doar Tu, Doamne, ai putința Să iei în mâini pricina lor. Tu ești nădejdea tuturor. În Tine, cel ce s-a vădit Precum că e nenorocit, Și-a pus toată nădejdea lui. De-asemenea, orfanului, Mereu îi dai sprijinul Tău.


Apoi, îngerul Domnului Va tăbărî lângă cel care Teamă față de Domnul are Și din primejdii – ne-ncetat – Acela are-a fi scăpat.


Ia-i haina celui ce-i chezași Pentru un altul! Să nu-l lași! Să-l ții zălog – singur s-a dat! – Până va fi răscumpărat!


Căci dacă n-ai, cu ce plătești? Atuncea ai să te trezești Că îți pierzi patul de sub tine. Deci, tu ascultă-mă pe mine!


Dacă pe nimeni n-asuprește, Dacă nimica nu răpește Dând înapoi zălogul dat De cel ce-i e îndatorat Și nu răpește pâinea lui, Ci pâine-i dă, flămândului; Dacă apoi, îl învelește Pe cel ce, gol, se dovedește


Care, pe nimeni, n-asuprește; Care, nimica, nu răpește; Cari dă-napoi zălogul dat De cel ce-i e îndatorat; Cari dăruie, din pâinea lui, O parte, și flămândului; Cari cu o haină-l învelește Pe cel ce, gol, se dovedește;


Dacă zălogul, înapoi, Are ca să îl dea apoi, Dacă întoarce, negreșit, Tot ceea ce el a răpit, Dacă va ține-acea povață Cari dătătoare e de viață, Dacă apoi se străduiește Și făr’delegi nu săvârșește, Atunci nu piere omu-acel, Ci va trăi, în acest fel.


Iată, lângă orice altar Ajuns-au să se-ntindă dar, Pe straiele, zălog, luate. Ei beau apoi, pe săturate – În casa idolilor lor – Amenda osândiților Pe care ei i-au osândit.


Să nu-i atingi străinului – Și-asemenea orfanului – Vreun drept de-al lor; nici văduvei, Haina, zălog, să nu i-o iei.


Zălog, oprit este oricine, Pietre de râșniță a ține. Îngăduit nu vă e vouă A lua pietrele-amândouă Și nici pe cea care-i aflată Pe râșniță – sus – așezată; Dacă le veți lua, cumva, Luați zălog viața cuiva.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa