Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 22:24 - Biblia în versuri 2014

24 Mânia o să Mi-o stârniți. Ea are-ndată a se-aprinde Și sabia vă va cuprinde, Ștergându-vă dintre cei vii. Orfani vor fi ai voști’ copii, Iar soațele, asemenea, Căci văduve vor rămânea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Mânia Mea se va aprinde și vă voi ucide cu sabia. Soțiile voastre vor ajunge văduve, iar copiii voștri, orfani.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Atunci se va declanșa mânia Mea; și vă voi omorî cu sabia. Soțiile voastre vor ajunge văduve, iar copiii voștri vor deveni orfani.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Dacă împrumuți bani celui sărman din poporul meu, să nu te comporți cu el ca un cămătar și să nu ceri dobândă de la el!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 mânia Mea se va aprinde și vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve și copiii voștri vor rămâne orfani.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

24 Și mânia mea se va aprinde și vă voi ucide cu sabia și nevestele voastre vor rămânea văduve și copiii voștri orfani.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 22:24
21 Mawu Ofanana  

Și i-am mustrat pe-aceia cari Se dovedeau a fi mai mari. M-am dus la ei și le-am vorbit: „Dar nu cumva, v-ați pomenit Ca împrumuturi să le dați – Cu camătă – la ai voști’ frați?” Mare mulțime strâns-am eu, Atunci, pe dată-n jurul meu


Vedeți dar, că nu s-a-ntâmplat Așa ceva, căci n-am făcut Astfel de fapte! M-am temut De Domnul, de mărirea Lui!


Vrăjmașii, împotriva mea, Deschid acum o gură rea Și-nșelătoare. Când vorbesc, Limbi mincinoase dovedesc.


Orfani copiii să-i rămâie, Iar soața văduvă să-i fie!


El nu-și dă banii cu dobândă Și nici nu o să stea la pândă Ca să ia mită, ne-ncetat, Contra celui nevinovat. Cel care-așa purtări arată, N-o să se clatine vreodată.


Asupra lor, a Ta mânie! Fă ca urgia-Ți să se-aprindă, Degrabă, și să îi cuprindă!


Au adormit. Ce-nfricoșat Ești Doamne, în mânia Ta! Cine-mpotrivă, Îți va sta?


Dar cine oare, seamă ține – Așa după cum se cuvine – Vreodată, de a Ta mânie Și de nespusa ei tărie? Sau cine ia în seamă, oare, A Ta urgie arzătoare – Așa după cum se cuvine – Ca să se teamă-apoi, de Tine?


Decât nisipul mărilor, Numărul văduvelor lor Se-arată-a fi cu mult mai mare. Asupra mamei celei care A tânărului se vădește, Pustiitorul năvălește, În miezul zilei. O să cadă, Necazului și groazei, pradă.


De-aceea, Doamne fă să cadă Copiii lor, foametei, pradă Și trece oamenii acei Prin ascuțișul sabiei! Fă dar, ca ale lor soții Să ducă lipsă de copii Și strai de văduvă să-și pună. Pe-ai lor bărbați să îi răpună Ciuma, iar tinerii să cadă În luptă, săbiilor, pradă!


Acum, orfani ajuns-am – iată – Căci am rămas fără de tată. Mamele noastre s-au trezit Că văduve s-au pomenit.


Atunci când o să sărăcească Și nu mai poate să muncească Fratele tău, tu dator ești Ca, tot mereu, să-l sprijinești, Ca pe-un străin, sau venetic. Tu sprijinește-l – Eu îți zic – Să poată a trăi cu tine Și astfel, să îți meargă bine.


Dobândă, să nu-i iei, nicicând. Să nu îți dea, cumva, prin gând, Să îi iei camătă. Mereu, Tu teme-te de Dumnezeu, Și lasă a trăi, cu tine, Și frate’ tău, să-ți fie bine.


Cine va sta, în fața Lui, Răbdând urgia Domnului? Dar cine poate, piept să ție, Când vine-aprinsa Lui mânie? Urgia Lui foc se vădește Și stâncile le prăbușește.


Dați cui vă cere, căci, apoi, La rândul vost’, primiți și voi; Ba mai mult, o să căpătați În plus! De astfel vă purtați, În sân, are să vi se pună Mai mult, cu o măsură bună. Măsura cu care-ați lucrat – Când altora le-ați măsurat – E folosită, mai apoi, Să măsoare și pentru voi!”


Doar dacă l-ai împrumutat Pe un străin, tu vei putea Cere dobândă ca să-ți dea; Dar de la frate’ tău, prin gând, Să nu îți dea să-i ceri, nicicând, Căci binecuvântat, mereu, Vei fi atunci, de Dumnezeu, În țara care o să-ți fie Dată în stăpânire, ție.”


„Dacă vei face-o juruință, Lui Dumnezeu, să-ți dai silință Să împlinești, precum ai zis, Tot ceea ce vei fi promis, Căci Dumnezeu – fără-ndoială – O să îți ceară socoteală Și-ajungi apoi, că vinovat Te pomenești, pentru păcat.


Grozav lucru-i să cazi, zic eu, În mâinile lui Dumnezeu!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa