Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 22:21 - Biblia în versuri 2014

21 „Pe cel străin, nu-l asuprești; De-asemeni, să nu-l chinuiești, Pentru că și al vost’ popor, În țara Egiptenilor, Străin a fost. Să te ferești,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 Să nu-l nedreptățești pe străin și să nu-i faci rău, pentru că și voi ați fost străini în țara Egiptului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Să nu îl exploatezi fără milă pe cel care este străin (în poporul tău); și să nu îi faci rău. Pentru că și voi ați fost străini pe teritoriul Egiptului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Să nu faci rău niciunei văduve, nici orfanului!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Să nu chinuiești pe străin și să nu-l asuprești, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Să nu strâmtorezi și să n‐asuprești pe străinul de loc, căci ați fost străini de loc în țara Egiptului.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 22:21
22 Mawu Ofanana  

Pe-orfan, voi îl năpăstuiți! Prietenul, îl prigoniți!


Pe cei străini îi ocrotește, Pe cei orfani îi sprijinește Și-asemenea, văduvelor Le dăruiește ajutor. Dar îi răstoarnă, ne-ncetat, Pe cei cari răi s-au arătat.


„Eu, Domnul sunt și sunt mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Din al Egiptului ținut, În care rob ai fost făcut – Din a robiei casă-amară – Eu, Dumnezeu, te-am scos afară.


Pe cel străin, să te păzești, Ca – în vreun fel – să-l asuprești, Atuncea când va fi la tine. Ce simte el, voi toți știți bine, Căci în țara Egiptului, Și voi ați fost, asemeni lui.”


Necontenit, să încercați A face bine! Căutați Dreptatea doar! Să-i ocrotiți Pe cei care sunt asupriți! Dreptate dați orfanilor, Și scut să fiți văduvelor!”


Domnul a zis: „Când judecați, Dreptatea să o apărați! Scăpați pe cel ce-i asuprit, De cel de cere-i prigonit! De văduve, vă-ngrijiți voi, De-orfani și de străini apoi. Să îi vegheați, să-i ocrotiți Și nicicând să nu-i chinuiți! Sângele cel nevinovat, Să nu fie, de voi, vărsat!


De nu veți asupri apoi Pe cel străin aflat la voi, Pe văduve și pe orfani Și n-aveți a le stoarce bani, Dacă nu va mai fi vărsat Sângele cel nevinovat, De nu veți vrea alți dumnezei Ca să vă închinați la ei,


Dispreț în tine-au căpătat Tatăl și mama. Chinuiți Sunt cei străini și asupriți Orfanii tăi se dovedesc. Și văduvele-mpărtășesc Aceeași soartă, negreșit, Căci tot la fel au suferit.


Cât veți trăi pe-acest pământ, Pe-al vost’ aproape, vă feriți Ca nu cumva să-l asupriți Și de asemeni, nimenea, Nimic, cu sila, să nu-i ia. Partea ce-i este datorată Celui tocmit cu ziua, dată Va trebui atunci să fie – Nu așteptați deci, ca să vie A doua zi, ca să-l plătiți.


Când vine, pe al vost’ pământ, Un om străin să locuiască – În țara voastră să trăiască – Voi, nu cumva, să-l asupriți.


Cu el, va trebui să știți Să vă purtați ca și cu cel Cari este băștinaș. La fel, Va trebui să îl iubiți, Precum pe voi vă îndrăgiți Căci în Egipt, ați fost la fel: Robi și străini, cum e și el. Eu sunt al vostru Dumnezeu Și Eu sunt Domnul, tot mereu.


Atunci când o să sărăcească Și nu mai poate să muncească Fratele tău, tu dator ești Ca, tot mereu, să-l sprijinești, Ca pe-un străin, sau venetic. Tu sprijinește-l – Eu îți zic – Să poată a trăi cu tine Și astfel, să îți meargă bine.


Pe văduve le ocrotiți! Pe cei orfani nu-i asupriți, Nici pe săracul de la voi Și nici pe cel străin apoi! Nimeni să nu gândească rău, În inimă, de frate’ său!


„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Am dat apoi – precum se știe – Poruncă, la acei pe care, Judecători, poporu-i are, Și-am zis: „Voiesc să judecați, Doar cu dreptate, pe-ai voști’ frați. Să judecați dar, cu dreptate, Mereu, între frate și frate, Și între frate și străin.


Domnul, dreptate, îi împarte Orfanului și-i ține parte; Pe văduvă o ocrotește, Iar pe străin, El îl iubește Și hrană-i dă și-mbrăcăminte.


Voi, pe străin – să țineți minte – Să îl iubiți, neîncetat, Căci în Egipt când v-ași aflat, Străini ați fost și voi, mereu.


Aminte să-ți aduci, mereu Că ai fost rob, dar Dumnezeu, Din al Egiptului ținut, Te-a scos și, liber, te-a făcut, Pentru că te-a răscumpărat. De-aceea, astăzi, eu ți-am dat Astă poruncă. S-o păzești Și ne-ncetat să o-mplinești.


Ci dacă robu-acela vine Și se va așeza la tine, Să-l lași să stea-n mijlocul tău Așa precum e placul său. Într-o cetate, dintre-a tale – Unde el va găsi cu cale – Acolo să îl găzduiești Și nu cumva să-l asuprești.


Să nu urăști pe Edomit, Căci îți e frate – negreșit – Nici neamul Egiptenilor, Pentru că și al tău popor, Străin, la el, a viețuit.


Să nu-i atingi străinului – Și-asemenea orfanului – Vreun drept de-al lor; nici văduvei, Haina, zălog, să nu i-o iei.


„Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce-a cutezat Ca să atingă dreptul care, Străinul, printre voi, îl are, Dreptul orfanului apoi, Sau văduvelor de la voi!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări cuvântul lor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa