Exodul 22:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Vor trebui – ca jurământ – În Numele Domnului Sfânt, Să facă părțile; iar cel Care-n păstrare-avea la el Vita sau dobitocul care A fost furat – și nu-l mai are – Va face o mărturisire Cum că el n-are nici o știre De ceea ce s-a întâmplat Și că este nevinovat, Căci n-a pus mâna ca să ia Ceea ce nu-i aparținea. Stăpânul dobitocului, Primi-va jurământul lui, Iar el nu va mai trebui, Vita, de a-i înlocui.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹¹ să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părți. Cel căruia i se încredințase animalul, va mărturisi că n-a pus mâna pe bunurile semenului său. Stăpânul va accepta jurământul și, astfel, celălalt nu va plăti.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ să se facă un jurământ în numele lui Iahve între cele două părți. Acela căruia i se dăduse animalul pentru păstrare, va declara că nu și-a însușit bunurile celuilalt. Proprietarul acelor bunuri va accepta jurământul; iar celălalt nu va fi dator să îi restituie nimic.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Dar dacă [animalul] a fost furat de la el, va plăti stăpânului său.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ să se facă un jurământ, în Numele Domnului, între cele două părți, și cel ce a păstrat dobitocul va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta, și celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ jurământul Domnului să fie între amândoi că n‐a pus mâna pe bunul aproapelui său și stăpânul lui îl va primi și el nu va plăti.

Exodul 22:11 Mawu Ofanana

Exodul 22:10

Dacă un om are să dea, Înspre păstrare, altuia, Un bou, o oaie, un măgar, Un dobitoc, și-un mădular Are să-și strice dobitocul – Sau moare – sau poate, din locul În care el a fost lăsat, Cu sila a ajuns luat, Dar omul, martori, n-a avut La ceea ce s-a petrecut,

Exodul 22:12

Dar dacă dobitocu-aflat La sine, însă-a fost furat, Atunci are să trebuiască, Cu altul să-l înlocuiască.

Exodul 22:8

Când acel hoț nu se găsește, Stăpânul casei trebuiește Să vină-n fața Domnului, Să spună că aproapelui, Din bunuri, el nu i-a furat Și că nu este vinovat.

Exodul 23:1

„Nu-mprăștia zvonuri aflate Și care nu-s adevărate. Cu cel rău, să nu te unești Și-apoi strâmb să mărturisești Spre-a scoate, din cuvântul tău, Folos – în urmă – omul rău.

Proverbe 30:9

Nu vreau, cumva, ajuns la bine Și în belșug mare, de Tine, Eu să mă leapăd, să-ndrăznesc, „Cine e Domnul?”, să rostesc. Sau, nu cumva, în sărăcie, Strâns de nevoie, să îmi fie Mâna împinsă spre furat; Și nici nu vreau – descurajat Fiind atunci – în deșert, eu Să-L iau pe Dumnezeul meu.

Qohelet 8:2

Îți spun: „Poruncile ce-s date De împărat, să le păzești, Din pricină că jurat ești În fața Domnului, mereu. Acesta este sfatul meu!”

Levitic 5:1

„Când cineva, cari se găsește Sub jurământ, păcătuiește, Căci nu va spune ce-a văzut – Sau ce știe că s-a făcut – Și astfel este vinovat;

Levitic 6:3

Aproapele, tăgăduind Că lucrul său – pierdut fiind – A fost, de el – acum – găsit; Sau dacă, cumva, a rostit Un jurământ strâmb, cu privire La lucrul de cari are știre; Deci dacă a păcătuit Prin ceea ce a săvârșit,

Evrei 6:16

Când oamenii jură, cumva, Au să se jure pe ceva Ce e mai mare decât ei, Căci jurământul – dragii mei – Este o chezășie care Va pune capăt la oricare Neînțelegere iscată.