26 Dacă un om aflat la voi, Lovește ochiul robului Care-i aflat în slujba lui – Fie femeie sau bărbat – Și dacă se va fi-ntâmplat Să-și piardă ochiul robu-acel, Atunci stăpânul – pentru el – Va trebui, drumul, să-i dea, Iar robul său nu va avea Vreo obligație, prin care, Plata pentru răscumpărare, S-o dea apoi stăpânului. E liber, pentru ochiul lui.
26 Dacă un stăpân va lovi în ochi vreun sclav sau vreo sclavă și determină pe vreunul să își piardă ochiul, sclavul sau sclava să primească eliberarea ca despăgubire pentru (acel) ochi.
Cu toate-acestea, iată, noi – Ca ai noști’ frați – suntem apoi. Copiii noștri – negreșit – Ca și ai lor s-au dovedit. Suntem, cu toții, la robie. La fel ajuns-au ca să fie Copiii pe care-i avem. Fără putere, noi suntem, Căci viile ce le aveam Și-ogoarele ce le lucram Nu-s ale noastre, nicidecum, Ci-s ale altora acum.”
Dar Tu vezi tot, căci Tu privești Necazurile, suferința, Și doar Tu, Doamne, ai putința Să iei în mâini pricina lor. Tu ești nădejdea tuturor. În Tine, cel ce s-a vădit Precum că e nenorocit, Și-a pus toată nădejdea lui. De-asemenea, orfanului, Mereu îi dai sprijinul Tău.
Căci sângele nevinovat, De către El e răzbunat. De toți aceia care sânt Nenorociți pe-acest pământ, Își amintește, ne-ncetat, Căci al lor strigăt, nu-i uitat.
Un băț de o să folosească Stăpânul, ca să își lovească Un rob care-i la el aflat – Fie femeie sau bărbat – Dacă sub mână i-a murit, Stăpânul fi-va pedepsit.
Și voi, stăpânilor, cătați Ca bine doar, să vă purtați, Cu-ai voștri robi. Să vă feriți, Amenințări, să folosiți, În contra lor, căci voi vedeți Că toți, doar un Stăpân aveți Și știți că, fața omului, Nu prețuiește-n ochii Lui.
Să nu atingi vreun drept, cumva, Și să nu cate cineva, La fețele oamenilor. Să nu iei darurile lor, Căci darurile îi orbesc Pe înțelepți și răsucesc Apoi, cuvântul drepților.