Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 21:14 - Biblia în versuri 2014

14 Însă dacă, cu viclenie Și răutate a lucrat Acela care a umblat – Pe altul, ca să îl omoare – Pentru acela nu-i scăpare. Chiar dacă acel om, cumva, L-al Meu altar afla-se-va, Să-l smulgeți de lângă altar Și să-l ucideți pe tâlhar.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Însă, dacă un om pune la cale să-l ucidă pe semenul său prin vicleșug, chiar și de la altarul Meu să-l iei ca să fie omorât!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Dacă cineva omoară într-un mod perfid pe semenul lui, să îl iei chiar și de la altarul Meu; și să îl omori!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Dacă cineva plănuiește împotriva aproapelui său și-l omoară cu viclenie, chiar și de la altarul meu să-l iei și să-l omori!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Dar, dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar și de la altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Dar dacă se va scula cineva cu voia împotriva aproapelui său și‐l va ucide cu viclenie, îl vei lua de la altarul meu ca să moară.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 21:14
18 Mawu Ofanana  

Abner se-ntoarse înapoi Și spre Hebron a mers apoi. Când în cetate a intrat, Ioab, deoparte, l-a chemat, Dorind ca să-i vorbească-n taină. Când a venit, el – de sub haină – Și-a scos, îndată, sabia Și-n pântec l-a lovit, cu ea, Încât Abner s-a prăbușit, Jos, la pământ, și a murit. Ioab l-a răzbunat, astfel, Pe frate’ său, pe Asael.


Dar preotul, porunci, a dat Atunci, cetei sutașilor Aflată-n fruntea oștilor: „S-o scoateți, imediat, afară, Iar cei ce-o vor urma, să piară!” Căci preotul le poruncise – Mai înainte – și le zise: „Să n-o ucidă cineva, În Casa Domnului, cumva!”


Păzește, de asemenea, Pe robul Tău, de boala rea Cari numai din mândrie vine Și n-o lăsa ca peste mine Să poată pune stăpânire! Atuncea, în neprihănire, Am să trăiesc neîncetat, Fiind mereu nevinovat, Căci n-o să am păcate cari Să se vădească a fi mari.


„Acela care și-a lovit Tatăl sau mama, pedepsit Va fi cu moartea, imediat.


Omul – cu cugetu-ncărcat De sângele ce l-a vărsat – Fuge spre groapă, s-o găsească. Lăsați-l! Nimeni, nu-l oprească!


Dacă un om, se nimerește, Cum că pe altul, îl lovește, Cu o unealtă-n fier lucrată, Iar cel lovit moare de-ndată, Acela care l-a lovit E ucigaș și, pedepsit, Cu moartea, trebuie să fie.


Eu v-am vestit cuvântul Lui, Dar împotriva Domnului, Atuncea voi v-ați răzvrătit Și-apoi, pe munte, v-ați suit.


Când vorbele prorocului, Spuse-n Numele Domnului, Nu se-mplinesc, voi, negreșit, Veți ști că Domnul n-a vorbit. Prorocu-acel, fără-ndoială, Vorbit-a doar din îndrăzneală. Față de el, de bună seamă, Să nu aveți dar, nici o teamă.”


„Mereu, să fie blestemat Cel ce-n ascuns a cutezat, Aproapele, să își lovească!” „Amin!”, poporul să rostească.


Că dacă am păcătuit, Cu voia, după ce-am primit Cunoașterea adevărată, Nu se mai află a fi dată Vreo jertfă, spre a fi iertate, În urmă, noile păcate.


Și, mai cu seamă, pe cei care, Împinși de pofta lor cea mare Și necurată, dovedesc Că trupul altuia poftesc, Disprețuind, prin a lor fire, Tot ce se cheamă stăpânire. Ca niște îndrăzneți aflați – Ca niște încăpățânați – Fără vreo teamă, dovedesc Că, tot mereu, disprețuiesc Dregătoriile, pe când,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa