Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 20:7 - Biblia în versuri 2014

7 Să nu ia-n deșert, cineva, Numele Domnului, cumva. Căci Dumnezeu, nepedepsit – Pe cel care a îndrăznit Să ia-n deșert Numele Lui – Nu o să-l lase. Nimănui, Acest fapt, nu-i e-ngăduit, Și aspru fi-va pedepsit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Să nu folosești nesăbuit Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Să nu folosești numele lui Iahve – al Celui care este Dumnezeul tău – într-un mod care să Îl dezonoreze; pentru că Iahve nu va lăsa nepedepsit pe cel care va desconsidera numele Lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Să nu iei în zadar numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în zadar numele lui!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Să nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Să nu iei în deșert numele Domnului Dumnezeului tău. Căci Domnul nu va socoti nevinovat pe cel ce va lua în deșert numele său.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 20:7
25 Mawu Ofanana  

„L-ai și găsit?” – Isac a zis. „Da. Dumnezeu mi l-a trimis Și-n calea mea l-a așezat.” Atunci, Isac a cuvântat:


Tu, înțelept, te-ai dovedit. De-aceea dar, nepedepsit, Să nu îl lași, în nici un fel. Vei ști cum să te porți cu el, Ca perii lui albiți să fie Însângerați, în veșnicie, În clipa-n care puși fi-vor, În locuința morților.”


Pe când se-ndepărtase bine, Ghehazi își zise în sine: „Stăpânul meu nu a primit Nimic din ce i-a dăruit Oșteanu-acela Sirian, Care, chemat este, Naman. Dar viu e Domnul Dumnezeu, Căci am să capăt, ceva, eu, Din a lui parte, negreșit.”


Ei, despre Tine, au vorbit Numai în chip nelegiuit. Numele Tău, Îl iau cei răi Și mint acești dușmani ai Tăi!


Nu vreau, cumva, ajuns la bine Și în belșug mare, de Tine, Eu să mă leapăd, să-ndrăznesc, „Cine e Domnul?”, să rostesc. Sau, nu cumva, în sărăcie, Strâns de nevoie, să îmi fie Mâna împinsă spre furat; Și nici nu vreau – descurajat Fiind atunci – în deșert, eu Să-L iau pe Dumnezeul meu.


Însă pe urmă, am văzut Că vorbele nu v-ați ținut, Ci în picioare le-ați călcat Când înapoi vi le-ați luat. Numele Meu L-ați pângărit, Pentru că voi i-ați înrobit, Din nou, pe cei eliberați Cari din robie-au fost scăpați.”


De vei jura și-ai să rostești „Viu este Domnul, ne-ncetat!” Și drept te vei fi arătat, Cu adevăru-mpodobit – Precum e cel neprihănit – Atuncea, neamurile toate, În El, sunt binecuvântate Și vor ajunge-n acest fel De-a se făli, apoi, cu El.


Numele-Mi sfânt va fi știut, Căci Îl voi face cunoscut În mijlocul lui Israel – Pentru că al Meu este el – Și nu-l mai las ca să greșească, Numele-Mi sfânt să-L pângărească, Iar neamurile au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie, Că Eu sunt Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are!”


Ca, strâmb, să nu mărturisiți – Când pe-al Meu Nume, voi jurați – Ca să n-ajungeți vinovați Că necinstiți Numele Meu, Căci sunt al vostru Dumnezeu Și totodată, Domnul sânt!


„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


„Martor, Îl iau, pe Dumnezeu, În fața sufletului meu, Că, la Corint, nu am venit, Căci să vă cruț, eu am dorit.


Teamă s-aveți, de Dumnezeu, De-al vostru Domn să vă lipiți, Neîncetat să Îi slujiți Și pe-al Său Nume să jurați.


Să nu ia în deșert, cumva, Sfântul Meu Nume, cineva. Căci Dumnezeu, nepedepsit – Pe cel care a îndrăznit Să ia-n deșert Numele Lui – Nu o să-l lase. Nimănui, Acest fapt, nu-i e-ngăduit Și aspru fi-va pedepsit.


Teamă să ai, de Dumnezeu, Să știi să Îl slujești mereu, Și-atunci când faci un jurământ, Să juri pe Numele Lui Sfânt.


Dar, mai presus, dragii mei frați, De toate, vreau să nu jurați Voi, nici pe cer, nici pe pământ Și nici cu vreun alt jurământ. Ci „da” al vostru, „da” să fie, În timp ce „nu”, „nu” să rămâie, Pentru că, astfel, niciodată, Nu veți cădea, sub judecată.


Acum, vă rog să îmi jurați Că voi aveți să mă cruțați. De-asemeni, pentru tatăl meu – Pentru-a lui casă – vă rog eu, Să arătați îngăduință, Așa precum, bunăvoință, V-am arătat și eu, la noi. Un semn voiesc, să îmi dați voi, Prin cari să am încredințare Cum că am căpătat cruțare,


Atunci, i-au zis cei doi bărbați: „Iată cum fi-vom dezlegați De jurământul nost’, pe care, Ne-ai pus să-l facem, la plecare:


De-aceea, iată ce vom face: Nu-i vom ucide, căci apoi Are să vină peste noi, Focul mâniei Domnului Din pricina cuvântului Prin care noi suntem legați. Cu viață deci, vor fi lăsați.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa