Exodul 20:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Să nu te pleci înaintea lor și să nu le slujești, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinților lor, până la a treia sau a patra generație a celor ce Mă urăsc

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești; pentru că Eu, Iahve – Dumnezeul tău – sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc copiii pentru păcatul părinților lor până la a treia și a patra generație a celor care Mă urăsc.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Să nu te închini lor și să nu le slujești, căci eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos care pedepsesc vina părinților în fii până la a treia și a patra generație pentru cei ce mă urăsc

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești; căci eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care cercetez nelegiuirea părinților în copii, în neamul al treilea și al patrulea al celor ce mă urăsc;

Exodul 20:5 Mawu Ofanana

2 Samuel 21:1

Pe vremea-n care a domnit David, o foamete-a venit. Trei ani, aceasta a ținut. David, atunci când a văzut Lucrul acesta, L-a-ntrebat Pe Domnul, care-a cuvântat: „Din pricina lui Saul vine Foametea asta, peste tine, Căci sângeros s-a arătat. Saul și-ai lui nu au cruțat – Așa după cum bine știți – Poporul de Gabaoniți. Acum dar, din pricina lor, E foamete, peste popor.”

2 Samuel 21:6

De-aceea, ne-am gândit astfel: Ne dai, din casa cea pe care Saul, în Israel, o are, Un număr de șapte bărbați. Aceștia fi-vor spânzurați, În fața Domnului apoi – La Ghibea – chiar de către noi.”

1 Regi 19:10

„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când, legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor, Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine –Să mă omoare și pe mine!”

1 Regi 21:29

„Pe-Ahab, acuma, l-ai văzut? Să se smerească, a știut, În fața Mea. De-aceea, Eu N-am să trimit necazul greu – Ca a lui casă s-o lovească – Cât timp el are să trăiască. În timpul vieții fiului, Am să lovesc în casa lui. Atunci abat nenorocire Și am s-o șterg de peste fire!”

2 Regi 17:35

Așa precum este știut, Un legământ, Domnu-a făcut Cu toți fiii lui Israel, Vorbindu-le în acest fel: „Să nu aveți alți dumnezei, Să nu vă închinați la ei, Jertfe să nu le dăruiți, Și nu cumva să îi slujiți!

2 Regi 17:41

Acele neamuri se temeau De Dumnezeu, însă slujeau Și chipurilor lor cioplite, Cari – din strămoși – sunt moștenite. Copiii lor – toți – au făcut În felu-n care au văzut Că s-au purtat părinții lor; Și până azi, acel popor Nu este cu nimic schimbat, Făcând precum a învățat.

2 Regi 23:26

Dar totuși, Domnul nu Și-a stins Mânia care L-a cuprins Față de Iuda, când văzuse Relele care le făcuse Manase. El a cuvântat:

2 Regi 5:18

Numai un lucru mai cer eu: Vreau să mă ierte Dumnezeu, Atunci când trebuie să vin – Cu-al meu stăpân – și să mă-nchin În casa lui Rimon. Mereu, Se sprijină stăpânul meu, Pe al meu braț, când se închină. Domnul să ierte a mea vină, Căci slujba-mi cere-astfel a face.”

2 Regi 5:27

Pentru că lepra lui Naman Se va lipi de tine-ndată Și de a ta sămânță, toată.” Lepra, atuncea, a venit Și de Ghehazi s-a lipit. Trupul, de răni, i s-a umplut Și plin de groază a văzut Cum ca zăpada s-a albit. În urmă, el l-a părăsit Pe Elisei, și a plecat, Fiind de boală apăsat.

2 Cronici 25:14

De la război, în a sa țară, Amația se-ntoarse iară, Luând cu el pe cei pe care Drept dumnezei Edomu-i are. În țara lui i-a așezat Și-n fața lor s-a închinat. Arzând tămâie-n cinstea lor, În fața-ntregului popor.

2 Cronici 7:19

Dar dacă voi veți face-altfel Decât precum v-am poruncit Și dacă nu veți fi păzit Poruncile ce vi le-am dat, Cu legile ce le-am lăsat, Sau dacă o să căutați Alți dumnezei, să vă-nchinați, Voind ca lor să le slujiți,

Iov 21:19

O să-mi răspundeți voi, îndată, Că pentru-ai Săi fii, Dumnezeu Ține pedeapsa. Însă, eu Gândesc căci cel nelegiuit Ar trebui ca pedepsit Să fie-ntâi, de către El, Pentru că doar în acest fel, Își va simți nimicnicia;

Iov 5:4

Feciorii săi nu au noroc: Sunt spulberați din al lor loc Și, în picioare, sunt călcați, Fără să poată-a fi scăpați.

Psalmi 109:14

Nelegiuirile făcute De-ai săi părinți, fie ținute Mereu în fața Domnului! Păcatele măicuței lui Să nu se șteargă, ci să fie, În fața Lui, pentru vecie!

Psalmi 78:58

Ei, înălțimi, au ridicat Și-n acest fel L-au supărat, Căci gelozia I-au stârnit Când pentru idoli au slujit.

Psalmi 79:8

Doamne, să nu-Ți mai amintești Păcatele ce-s strămoșești, Ci adă, pe a noastră cale, Lumina îndurării Tale! Iată, suntem nenorociți!

Psalmi 81:15

Cei ce-L urăsc pe Dumnezeu, L-ar linguși apoi, mereu, Iar fericirea o să ție, Pentru Israel, pe vecie.

Exodul 23:24

A te-nchina, să te păzești Și-asemenea să nu slujești, Cumva, la ai lor dumnezei! Nici în purtări, să nu te iei După popoarele acele. Să nu cumva să faci ca ele, Ci vreau ca să le nimicești. Oriunde ai ca să găsești, Ale lor capiști înălțate, De-ndat’ trebuie dărâmate.

Exodul 34:14

Să nu cumva să te închini În fața altui dumnezeu, Pentru că-ntotdeauna, Eu, Un Domn gelos, am fost și sânt!

Proverbe 8:36

Acei care păcătuiesc În contra mea: vor vătăma, Fără a ști, chiar inima Și trupul lor. De mă urăsc, E semn că moartea o iubesc.

Isaia 44:15

Omul are să folosească Acești copaci, să se-ncălzească. Îi taie de pe al lor loc Și îi va folosi la foc. Pâine-și va coace-apoi cu ei, Și își va face dumnezei, Să se închine-n fața lor. Din lemn, dă chip idolilor, La loc de cinste îi așează Și-n față-le, îngenunchează!

Isaia 44:19

Nici unul nu pătrunde-n sine, Spre a pricepe, și nu vine Să spună – pricepând apoi – „În foc, o parte, am ars noi: Pâine am copt, carne-am prăjit Și foamea noi ne-am potolit. Puțin mai e din lemnu-acel. Facem o scârbă-acum, din el? Un idol să întruchipăm Și-n fața lui să ne-nchinăm? Să ne-nchinăm ‘naintea lui, Adică-n fața lemnului?”

Ieremia 2:9

Astfel, am să Mă cert, cu voi Și cu urmașii voștri-apoi.

Ieremia 32:18

Până la neamu-al mielea, Oamenii vor putea vedea Nemărginita-Ți îndurare, Dar pedepsești fără-ncetare Păcatele părinților, În mijlocul fiilor lor. Tu ești al nostru Dumnezeu, Puternic, mare tot mereu. Domnul oștiri-i al Tău Nume Și-i cunoscut de-ntreaga lume!

Езекиел 18:19

„Cu toate-acestea, însă, voi Veniți și întrebați apoi: „De ce nu poartă un fecior, Pedeapsa făr’delegilor Tatălui său?” Iată, vă spun: Pentru că fiul este bun. Neprihănit s-a arătat Și cu dreptate a lucrat. Poruncile Mi le-a păzit, Iar legile Mi le-a-mplinit. De-aceea – negreșit – trăiește!

Езекиел 18:2

M-a întrebat: „De ce, la voi – În Israel – o zicătoare O folosiți într-una? Oare, De ce ziceți, neîncetat, Că „Aguridă au mâncat Părinții, însă la sfârșit, Iată că li s-au sterpezit Dinții copiilor, mereu”?

Езекиел 20:7

Vorbit-am cu al lor popor Și-atunci cerut-am tuturor Ca urâciunile pe care Le avusese fiecare, Să fie aruncate-afară. De-asemenea, le-am mai zis iară: „Cu idoli, să nu vă spurcați, Ci grabnic să îi lepădați! Lăsați idolii cei pe care Țara Egiptului îi are! De-acum, Eu o să fiu, mereu, Al vostru Domn și Dumnezeu!”

Езекиел 39:25

„De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe prinșii de război, Din Iacov, îi aduc ‘napoi Și voi avea milă astfel, De cei ce sunt din Israel. De al Meu Nume sfânt, gelos Am să fiu Eu, neîndoios.

Езекиел 8:3

El a întins, ceva, spre noi – Ca și o mână – iar apoi, M-a apucat cu mâna Lui, Chiar de zulufii capului. Duhul – atuncea – m-a răpit Și de îndată am simțit Precum că sunt luat pe sus, Între pământ și cer, și dus Spre înălțimile cerești Și-n viziuni dumnezeiești, Ierusalimul l-am văzut. În felu-acesta, am putut S-ajung la poarta cea pe care Curtea din interior o are. Poarta – acolo așezată – Spre miazănoapte-i îndreptată. Idolul care se vădea Al geloziei, se găsea În acel loc. El e cel care Stârnise gelozia mare A Domnului. Priveam, când iată,

Daniel 1:2

Domnul, în mâna lui, a dat Pe al lui Iuda împărat Și-o parte-a vaselor pe care Casa lui Dumnezeu le are. Cel care-n Iuda a domnit Fusese Ioiachim numit. În urmă, Nebucadențar Se duse în țara Șinear, Cu vasele ce le-a luat Și-acolo el le-a așezat În casa celuia pe care, Drept dumnezeu al său, îl are.

Daniel 3:18

Chiar dacă din cuptoru-aprins Nu ne va scoate, înadins, Noi tot nu-i vom sluji pe cei Care-ți sunt ție dumnezei, Și nici n-aducem închinare În fața chipului pe care L-ai înălțat și am văzut Că tu, din aur, l-ai făcut!”

Levitic 20:5

Îmi voi întoarce Fața Mea În contra lui și-asemenea, Și împotriva a lor lui. Din mijlocul poporului, Pe toți, am să îi nimicesc – Pe cei cari, cu Moloh, curvesc.

Levitic 26:1

„De-a face idoli, vă feriți! Nici chipuri, să nu vă ciopliți Și nici stâlpi, pentru amintire! Iată, vă dau acum de știre, Ca nu cumva să încercați – În țară – ca să ridicați Pietre ce sunt împodobite, Chipuri în ele-având cioplite, În fața cărora apoi, Spre-a vă-nchina, să mergeți voi! Aminte să luați, mereu, Că vă sunt Domn și Dumnezeu!

Levitic 26:29

Și-o foamete are să fie, De va mânca acest popor, Atunci, carnea copiilor.

Nahum 1:2

Domnul este un Dumnezeu Gelos, răzbunător, mereu. El Se răzbună și se știe Precum că e plin de mânie. El se răzbună pe cei care Vrăjmași Îi sunt și-Și ține tare Mâna, pe cei ce se vădesc Cum că I se împotrivesc.

Numeri 14:18

„Domnul, așa precum se știe, Mereu, încet e, la mânie Și-n bunătate e bogat. Întotdeauna a iertat Fărădelegi și răzvrătire. Dar Domnului nu-I șade-n fire Să-l țină pe cel vinovat Ca și cum e nevinovat; Ci ne-ncetat El pedepsește Fărădelegea, căci plătește Păcatele părinților Până-n al treilea neam al lor, Și până în al patrulea, În fii care-i vor avea.

Numeri 14:33

Ani patruzeci, de-acum ‘nainte, Copiii voștri – țineți minte – Vor rătăci doar în pustie, Până plătite au să fie Păcatele ce le-ați făcut, Până când voi veți fi căzut Morți în pustie, negreșit.

Numeri 25:11

„Văzut-am că Fineas – cel care Pe Eleazar, tată, îl are, Pe cel care, la rândul lui, Îi este fiu preotului Aron – râvnă, a dovedit Prin ceea ce a săvârșit, Față de Mine-n Israel. Pentru că s-a purtat astfel, N-am nimicit – cu mic, cu mare – A lui Israel adunare.

Matei 4:9

„Privește-le! Toate-Ți fi-vor Date, în stăpânire, Ție, Dacă Te-nchini, acuma, mie!”

Ioan 15:18

„Urâți, atunci când o să fiți, De către lume, voi să știți Că Eu am fost – mai înainte – Urât, de ea. Să țineți minte:

Ioan 7:7

Pe Mine-n schimb, Mă prigonește, Pentru că am mărturisit De răul ce l-a săvârșit.

Ioan 9:2

Ai Săi discipoli au voit A ști: „Cine-a păcătuit, Învățătorule, ce crezi, De acest om, pe care-l vezi, S-a născut orb? Părinții lui? Sau, e păcatul omului?”

Romani 1:30

Sunt urâtori de Dumnezeu, Lăudăroși, gata – mereu – Ca rele doar, să născocească Și ca să îi nesocotească Pe-ai lor părinți; și, negreșit,

Romani 8:7

Lucruri lumești, cătând mereu, Vrăjmaș Îi ești lui Dumnezeu, Pentru că firea pământească Nu poate să se învoiască Să se supună Legii Lui – Adică Legii Domnului.

1 Corinteni 10:22

Ați vrea ca-ntărâtat să fie Al nostru Domn, la gelozie? Mai tari, gândiți, că suntem noi, Decât e Dumnezeu, apoi?”

Deuteronom 32:21

La gelozie – ne-ncetat – Aceștia M-au întărâtat, Prin tot ce nu e Dumnezeu. Prin idolii deșerți, mereu, Au vrut a Mă întărâta. De-acum, și Eu voi căuta Să-i întărât la gelozie Și să stârnesc a lor mânie, Printr-un popor cari nu-i popor Și printr-un neam neștiutor.

Deuteronom 32:41

În timpul care o să vie, La fel de drept are să fie Că fulgerul sabiei Mele L-ascut în vremurile-acele Și mâna-Mi va fi ridicată Ca să pornesc o judecată. Atuncea, am să Mă răzbun, Pe cei ce-n contra Mea se pun, Iar pe toți cei care-Mi nutresc Ură, am să îi pedepsesc.

Deuteronom 4:24

Să știe dar, al vost’ popor, Că e un foc mistuitor Și că gelos este, mereu, Al vostru Domn și Dumnezeu.”

Deuteronom 5:10

Însă, de cei ce Mă iubesc – Și Îmi păzesc neîncetat, Poruncile pe cari le-am dat – Mă-ndur de ei și de-al lor ram, Până la al mielea neam.

Deuteronom 5:9

La toate-aceste câte sânt, Să nu te-nchini, să te ferești Ca nu cumva să le slujești, Căci al tău Domn și Dumnezeu – Întotdeauna – voi fi Eu; Eu sunt un Dumnezeu gelos Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La cei cari, ură, Îmi nutresc.

Deuteronom 6:15

Pentru că al tău Dumnezeu Este un Domn gelos, mereu. A Lui mânie se aprinde Și-ndată ea vă va cuprinde Pe toți și fi-veți nimiciți.

Deuteronom 7:10

El răsplătește, negreșit, Și celor cari nu L-au iubit. Cei ce-L urăsc n-au păsuire, Ci sunt pândiți de nimicire.

Iacov 4:4

Dar, spune suflet, preacurvare!: Încă nu ai aflat tu, oare, Cum că a lumii prietenie Este cu Domnu-n vrăjmășie? Așa că, oricine va vrea, Prieten, lumea a avea, Acela trebuie să știe, Că e cu Domnu-n vrăjmășie.

Iosua 23:16

Atunci când legământul dat, De-al vostru Domn, va fi călcat, Când veți sluji alți dumnezei Și vă veți închina la ei, Fiți siguri că are să vie, Din cer, a Domnului mânie, Asupra voastră, și-o să fiți – Din astă țară – nimiciți.”

Iosua 23:7

Cu neamurile care sânt, Acuma, pe al vost’ pământ, Nicicând să nu v-amestecați. De-asemenea, să căutați Să nu rostiți nume pe care Vreun dumnezeu de-al lor îl are. Ăști dumnezei ce-n țară sânt, Nu-i folosiți în jurământ. Să nu-i slujiți, să nu-ncercați, În fața lor, să vă-nchinați.

Iosua 24:19

Iosua a vorbit apoi: „Nu-L veți sluji, pe Domnul, voi, Pentru că sfânt e Dumnezeu, Și e gelos. De-aceea, eu Vă spun de-acuma, ca să știți: Nu veți scăpa nepedepsiți. Fărădelegea săvârșită Va primi plata cuvenită. Aflați dar, că nici un păcat, De Domnul, nu va fi iertat.

Judecători 2:19

Dar când murea judecătorul, Îndată, se strica poporul, Căci oamenii se dovedeau A fi mai răi decât erau Părinții lor, iar a lor fire A stăruit în împietrire Și în purtări ce, rele, sânt.