Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 20:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Eu, Domnul sunt și sunt mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Din al Egiptului ținut, În care rob ai fost făcut – Din a robiei casă-amară – Eu, Dumnezeu, te-am scos afară.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te-am scos din țara Egiptului, din casa sclavilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Eu sunt Dumnezeul tău numit Iahve, Cel care te-a scos de pe teritoriul Egiptului – «din casa» unde ai fost sclav.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa sclaviei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te‐am scos din țara Egiptului, din casa de robi.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 20:2
50 Mawu Ofanana  

Poporul s-a înspăimântat – Când aste lucruri le-a văzut – Și la pământ, toți au căzut, Zicând: „Domnul este, mereu, Adevăratul Dumnezeu!”


La idoli, oameni-au slujit, Chiar dacă Domnu-a poruncit Zicând poporului apoi: „Ăst lucru, să nu-l faceți voi!”


Lucrul acesta s-a-ntâmplat, Căci Israelul a uitat De Cel care l-a scos afară, Atunci când rob era în țară, La Egipteni. El a uitat De Domnul său și a urmat Alți dumnezei, străini de el.


Dar Dumnezeu l-a părăsit, Căci multe rele-a săvârșit Și-atuncea, pradă l-a lăsat La cel cari fost-a împărat În Siria și la cel care Fusese-n Israel mai mare. Ahaz, pentru tot ce-a făcut, De Sirieni a fost bătut, Iar la Damasc au dus apoi, Din Iuda, mulți prinși de război. De-asemeni, cel ce-a stăpânit În Israel, a năvălit, Peste Ahaz – cari n-a putut Să-i țină piept – și l-a bătut.


Ascultă dar, popor al Meu, Pentru că am să-ți vorbesc iar. Israele, ascultă dar, Și am să te-nștiințez căci Eu Sunt singurul tău Dumnezeu.


Eu îți sunt Domn și Dumnezeu. Din al Egiptului jug greu, De unde rob ai fost ținut, Te-am scos și liber te-am făcut. Deschide-ți gura și-i vedea Precum că Eu ți-o voi umplea!”


Poporul Meu, cum am văzut, Să Mă asculte nu a vrut. Israel nu M-a ascultat


Când de necazuri apăsat, Tu – către Mine – ai strigat, Îndată Eu te-am izbăvit. Răspunsul meu, tu l-ai primit Din locul tainic, cel pe care Numai al Meu tunet îl are. La apele ce s-au chemat „Meriba”, Eu te-am încercat.


Atunci când fi-vei întrebat, De fiul tău: „Ce-a însemnat Lucrul acesta?”, tu să-i spui: „Prin brațul tare-al Domnului Atotputernic, am ieșit Din țara-n care-am fost robit. Din al Egiptului ținut – În care noi, robi, am zăcut – Domnul ne-a scos, în libertate. Deci iată ce însemnătate Au toate-aceste lucruri. Când


Moise, în urmă, a venit, Poporului de i-a vorbit: „Să v-amintiți, neîncetat, De-această zi-n care-ați scăpat Din a Egiptului robie, De-acum și până-n veșnicie. Pe voi, fiii lui Israel, Cu brațul său puternic, El – Domnul – v-a ridicat de jos Și din robia grea, v-a scos. Porunca Lui, va fi-mplinită: Să nu mâncați pâine dospită,


Prin îndurarea Ta vădită, Poporul l-ai călăuzit Și astfel, Tu l-ai izbăvit. Puterea Ta-l poartă pe-o cale Spre-un loc ce-i al sfințeniei Tale, Pe cari, anume, l-ai gătit.


Cu toți vor fi înspăimântați – De teamă, fi-vor apucați. Văzându-Ți măreția Ta, Muți – ca o piatră – ei vor sta, Până va trece-al Tău popor, Pe care, Tu, biruitor, Ție Ți l-ai răscumpărat.


El a vorbit poporului: „De-asculți de glasul Domnului, Făcând numai ce este bine În fața Lui, dacă vei ține Poruncile ce ți le-a dat Și legile ce le-a lăsat, Atuncea nu vei fi lovit, Cu bolile ce au venit Pe Egipteni și-al lor pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt – Acela care, pe-a ta cale, Îți vindecă rănile tale.”


Atuncea, Domnul a vorbit Și aste vorbe le-a rostit:


Cunoaște-va acest popor, Că Domnul Dumnezeul lor Sunt Eu, Cel care am venit Și, din Egipt, l-am izbăvit. Cu-acest popor, Eu Îmi doresc – Acuma – ca să locuiesc. Sunt Domnul, Dumnezeul lor – Al fiilor ăstui popor.”


Ai să pornești, din nou, la drum, Și fiilor lui Israel, Le vei vorbi, în acest fel: „Eu, Domnul sunt! Eu sunt Cel care, Din ale voastre munci amare, Cu care sunteți apăsați, Am să vă scot. Veți fi scăpați, Din a Egiptului robie, Cu braț întins, și au să fie Mari judecăți. De-acolo, Eu


Căci îți sunt Domn și Dumnezeu! Mântuitor, îți sunt tot Eu, Pentru că doar Eu sunt Acel Cari îi e Sfânt lui Israel! Egiptul, cât este de mare, Îl dau preț de răscumpărare În schimbul tău. De-asemenea, Saba și Etiopia Preț de răscumpărare sânt În locul tău, pe-acest pământ.


„De-aceea Domnul a zis: „Iată, Curând, o vreme se arată, În care nu se va putea Ca să mai spună nimenea „Viu este Domnul! Viu e Cel Care l-a scos pe Israel Din al Egiptului ținut Și din rob, liber l-a făcut!”


Iată că ei n-au întrebat: „Unde e Cel ce ne-a scăpat Cari, de la Egipteni, din țară, Putut-a să ne scoată-afară? Unde e Domnul nostru, care Ne-a însoțit fără-ncetare, Printr-un pământ pustiu, uscat, De gropi umplut și însetat, În care moartea stăpânește Și nici un om nu locuiește?”


Domnul a zis: „Atuncea Eu Voi fi chemat drept Dumnezeu, De semințiile pe care Neamul lui Israel le are. Popor al Meu, vor fi astfel, Toți cei crescuți din Israel.”


În urmă, zis-a Domnul Sfânt: „Iată dar, noul legământ, Pe care-l fac cu Israel: „Voi pune Legea Mea, în el, Și o va ști al său popor, Căci scrisă-i ea-n inima lor. Ei toți vor fi poporul Meu, Iar Eu le voi fi Dumnezeu.


„Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Eu am făcut un legământ, Cu cei care părinți vă sânt, Când din robia lor amară – Deci din Egipt – i-am scos afară. Atunci când i-am eliberat, Astă poruncă le-am lăsat:


Eu sunt al vostru Dumnezeu. Umblați după cuvântul Meu, Așa precum am poruncit. Păziți ceea ce-am rânduit! Poruncile, Mi le-mpliniți!


Apoi, în acest fel le spune: „Așa a zis Cel cari mereu, E Domn precum și Dumnezeu: „Când pe Israel l-am ales Și când pe Iacov l-am cules, În fața lor M-am arătat Când în Egipt ei s-au aflat. După aceea – negreșit – În felu-acesta le-am vorbit Și-am cuvântat: „De-acuma Eu Vă voi fi Domn și Dumnezeu!”


Vorbit-am cu al lor popor Și-atunci cerut-am tuturor Ca urâciunile pe care Le avusese fiecare, Să fie aruncate-afară. De-asemenea, le-am mai zis iară: „Cu idoli, să nu vă spurcați, Ci grabnic să îi lepădați! Lăsați idolii cei pe care Țara Egiptului îi are! De-acum, Eu o să fiu, mereu, Al vostru Domn și Dumnezeu!”


Prorocilor, Eu le-am vorbit. Vedenii, Eu le-am dăruit. De-asemenea, pilde le-am dat.


Dar de la Egipteni, mereu, Eu îți sunt Domn și Dumnezeu, De-atunci de când, din a lor țară, De Mine ai fost scos afară. Nu este, în afara Mea, Nimeni să poată ca să dea Vreo mântuire, tuturor, Căci Eu, doar, sunt Mântuitor.


Căci Eu sunt Domnu-Acela care Din a Egiptului strânsoare, Cu al Meu braț, v-am apucat, V-am scos și v-am eliberat, Să fiu al vostru Dumnezeu. Fiți sfinți, așa cum sunt și Eu!


De-asemenea, voiesc să știți Că tot ceea ce folosiți – Cumpene, greutăți și-apoi Efe și hine ce-aveți voi – Vor trebui drepte să fie, Așa precum Îmi place Mie. Eu sunt al vostru Dumnezeu Și Eu sunt Domnul. Numai Eu, Din al Egiptului ținut, V-am scos și, liberi, v-am făcut.


Acest fapt o să le-amintească Urmașilor lui Israel, Ce am făcut Eu, pentru el. Așa, cu toții au să știe Cum scos a fost el, din robie – Din al Egiptului ținut – Și cum, în corturi, a șezut, În acea vreme. Dumnezeu, Precum și Domn al vost’, sunt Eu.”


Sunt și voi fi Domnul, mereu. Eu, din Egipt, te-am scos afară Și-acum îți dăruiesc o țară – Cea a Canaanului – căci Eu, Îți voi fi Domn și Dumnezeu.


Pentru că Îmi slujește Mie. Și tu, și el, sunteți acei Cari sunteți slujitorii Mei. Din al Egiptului ținut, V-am scos și, liberi, v-am făcut. Să nu-ți vinzi fratele, nicicând, Așa precum, robii, se vând.


Mereu, să procedați la fel, Căci toți fiii lui Israel Sunt robii Mei și-Mi slujesc Mie, Pentru că Eu – precum se știe – Din al Egiptului ținut, I-am scos și, liberi, i-am făcut. De-aceea, pentru ei, mereu, Eu le sunt Domn și Dumnezeu.”


„De-a face idoli, vă feriți! Nici chipuri, să nu vă ciopliți Și nici stâlpi, pentru amintire! Iată, vă dau acum de știre, Ca nu cumva să încercați – În țară – ca să ridicați Pietre ce sunt împodobite, Chipuri în ele-având cioplite, În fața cărora apoi, Spre-a vă-nchina, să mergeți voi! Aminte să luați, mereu, Că vă sunt Domn și Dumnezeu!


Din al Egiptului ținut, Eu v-am luat și v-am făcut Liberi să fiți, pentru că Eu Vă voi fi Domn și Dumnezeu. Din jug, Eu v-am eliberat Și capul, vi l-am ridicat.”


Eu, de la Egipteni, din țară, Am scos al vost’ popor afară Și patruzeci de ani apoi, Povățuitu-v-am pe voi, Când în pustie v-ați aflat. În stăpânire, Eu v-am dat Ținutul Amoriților.


Într-adevăr, vă dau de știre, Că nu-i nici o deosebire, Între Iudeu și Grec. Nu poți Să îi separi, pentru că toți Numai un singur Domn au, care Este bogat în îndurare Pentru acei ce L-au strigat,


Sau Dumnezeu e – fraților – Doar Dumnezeu, Iudeilor? Nu este Dumnezeu, la fel, Și pentru Neamuri? Nu-i tot El? Da, Dumnezeu este și-al lor, Adică al Neamurilor.


Deci tu, pe oamenii acei, Cu pietre să-i ucizi, îndat’. Să moară, căci au căutat Să te îndemne înspre rău Și de la Dumnezeul tău Cari din robie te-a scăpat, Să te abată-au încercat.


Aminte să-ți aduci, mereu Că ai fost rob, dar Dumnezeu, Din al Egiptului ținut, Te-a scos și, liber, te-a făcut, Pentru că te-a răscumpărat. De-aceea, astăzi, eu ți-am dat Astă poruncă. S-o păzești Și ne-ncetat să o-mplinești.


„Când, cu vrăjmașii voștri, voi Aveți ca să purtați război Și veți vedea mulți cai și care Și un popor cu mult mai mare Decât al vost’, să n-aveți teamă, Căci Dumnezeu – de bună seamă – Va fi cu voi, neîncetat, Căci Domnul v-a eliberat Din al Egiptului ținut.


Să-ți amintești, neîncetat, Că și tu, rob, ai fost aflat În al Egiptului ținut, Dar Domnul, liber, te-a făcut. Cu braț întins și mână tare, Din a Egiptului strâmtoare, Te-a scos afară, ți-a dat tihnă. Păzește-I ziua de odihnă Întotdeauna, negreșit, Așa precum a poruncit.


„Eu, Domnul sunt și sunt mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Din al Egiptului ținut, În care, rob, ai fost făcut – Din a robiei casă-amară – Eu Domnul, Eu te-am scos afară.


Numai pentru că v-a iubit Și-n felu-acesta, El a vrut Ca jurământul Său, făcut Părinților – precum se știe – Acuma, împlinit să fie. De-aceea, El v-a scos afară, Din a robiei casă-amară – Din țara Faraonului – Doar prin puterea mâinii Lui.


Îngerul Domnului S-a dus, Pân’ la Ghilgal, și-astfel a spus, Când, la Bochim, a poposit: „Eu, din Egipt, v-am izbăvit, Căci din robia cea amară V-am scos, ca să vă dau o țară, Așa cum am făgăduit În vremea-n care am vorbit Cu-ai voști’ părinți. Atuncea, Eu Am zis că „legământul Meu, Nu am să-l rup, nicicând, cu voi”.


V-am spus atunci: „Eu sunt, mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Să n-aveți teamă de cei care, Poporul Amorit îi are Drept dumnezei”, dar ne-ncetat, De al Meu glas, n-ați ascultat.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa