Exodul 20:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Poporul, tunete-auzea Și trâmbița, când el privea La flăcările muntelui, Ce fumega în fața lui. Privind această panoramă, Poporul era plin de teamă Și se ținea la depărtare.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁸ Tot poporul vedea tunetele și fulgerele, auzea sunetul trâmbiței și vedea muntele fumegând. Când poporul a văzut, a tremurat de frică și a stat la depărtare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Tot poporul auzea tunetele și vedea fulgerele; iar muntele fumega. În tot acest timp se auzea și sunetul goarnei, iar poporul tremura de frică și stătea la depărtare.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Tot poporul vedea tunetele și fulgerele și sunetul trâmbiței și muntele fumegând. Poporul era cuprins de teamă și tremura stând departe.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Tot poporul auzea tunetele și sunetul trâmbiței și vedea flăcările muntelui care fumega. La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea în depărtare.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Și tot poporul a văzut tunetele și flacările și sunetul trâmbiței și muntele fumegând. Și poporul a văzut; și s‐au cutremurat și au stat departe.

Exodul 20:18 Mawu Ofanana

Geneza 15:17

Când soarele a asfințit, O beznă grea s-a-nstăpânit, Și-un fum – precum cel de cuptor – S-a repezit, fulgerător, Prin animalele-așezate, De-Avram – prin cele despicate.

Geneza 3:10

Pe dată, omul I-a răspuns: „Te-am auzit și ne-am ascuns, Căci suntem goi. Astfel a sta, N-am mai putut, în fața Ta.”

Psalmi 81:7

Când de necazuri apăsat, Tu – către Mine – ai strigat, Îndată Eu te-am izbăvit. Răspunsul meu, tu l-ai primit Din locul tainic, cel pe care Numai al Meu tunet îl are. La apele ce s-au chemat „Meriba”, Eu te-am încercat.

Ieremia 23:23

Numai de-aproape-s Dumnezeu, Iar de departe nu sunt Eu?

Deuteronom 18:16

Atunci când el are să vie, Sosirea lui are să fie Răspuns la cererea pe care Tu și întreaga adunare Ați înălțat-o Domnului, Lângă Horeb, când glasul Lui N-ați vrut ca să-l mai auziți Căci vă temeați să nu pieriți. Acolo, când tu auzeai, Glasul lui Dumnezeu, ziceai: „Nu vreau să-L mai aud, mereu, Pe Domnul Dumnezeul meu. Nu vreau să văd focul cel mare, Ca să nu mor.” Deci, ascultare,

Deuteronom 4:36

Din cer, glasul I-ai auzit Cum te-nvăța și ai zărit, Jos – pe pământ – focul Lui, mare, Arzând înflăcărat, din care, Cuvintele Lui au ieșit Și pentru tine au vorbit.

Deuteronom 5:23

Atuncea când ați auzit Glasul cel care a venit Din întunericul întins, Când muntele era aprins, Ai voști’ bătrâni și cu cei cari, În seminții, erau mai mari, De mine s-au apropiat Și-n acest fel au cuvântat:

Deuteronom 5:25

Cu o-ntrebare noi venim: De ce trebuie să murim? Căci ăst foc mare, negreșit, Pe toți ne va fi mistuit; Iar dacă noi mai auzim, Glasul lui Dumnezeu, pierim.

Deuteronom 5:27

Iată ce vrem noi, de la tine: Apropie-te tu, mai bine, De-al nostru Domn. Porunca Lui, Să vii apoi și să ne-o spui. Vom asculta ce îți va spune Domnul și toți ne vom supune, Făcând precum a poruncit.”

Deuteronom 5:5

Eu, între voi, m-am așezat, Și Dumnezeu, căci v-ați speriat Atunci, de focul Domnului. Eu v-am vestit cuvântul Lui, Căci sus, pe munte, m-am urcat. Domnu-n ăst fel a cuvântat: