Exodul 20:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Să îți cinstești tatăl și mama, Căci doar așa – ia bine seama! – Poți, zilele, să îți lungești, În țara ce ai s-o primești – Pe care Domnul ți-o dă ție.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Să-ți respecți tatăl și mama, ca să ai viață lungă în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Respectă-ți tatăl și mama; pentru ca să trăiești mult timp în țara pe care ți-o va da Dumnezeul tău care se numește Iahve!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Cinstește-i pe tatăl tău și pe mama ta ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți‐o dă Domnul Dumnezeul tău.

Exodul 20:12 Mawu Ofanana

Geneza 48:12

Iosif, atunci, pe fiii săi, De lângă Iacov, i-a luat Și-n fața lui, s-a închinat.

Geneza 50:12

Astfel, fiii au împlinit Ceea ce Iacov a dorit.

1 Regi 2:19

La Solomon, apoi, s-a dus, Făcând așa precum a spus. Când a ajuns la împărat, Acesta i s-a închinat Și-a poruncit adus să fie – Lângă-al său scaun de domnie – Alt scaun, pentru mama lui. La dreapta împăratului, Bat-Șeba-apoi s-a așezat

2 Regi 2:12

Atuncea, Elisei – speriat – Privind spre ceruri, a strigat În urma lui, aste cuvinte: „Părinte! Oh! Al meu părinte!”, Și-apoi: „Carul lui Israel Și călărimea lui, la fel!” Pe urmă, nu l-a mai zărit Pe-al său stăpân și – necăjit – Veșmântul și l-a sfâșiat. A mers apoi și a luat Mantaua pe cari o lăsase Ilie, când la cer, plecase.

Exodul 21:15

„Acela care și-a lovit Tatăl sau mama, pedepsit Va fi cu moartea, imediat.

Exodul 21:17

Acela care a rostit Blesteme-n contra tatălui – Sau împotriva mamei lui – Are să fie pedepsit Și morții, el va fi sorit.”

Proverbe 15:5

Netotul doar dispreț i-arată Tatălui său care ar vrea Învățătură să îi dea; Acela însă e deștept Și tot mereu mai înțelept, Care ia seama la mustrare.

Proverbe 17:6

Fiii copiilor, știut Este că a bătrânilor Cunună sunt. Copiilor, Slavă, le sunt ai lor părinți.

Proverbe 20:20

Dacă cumva, un om blesteamă Pe tatăl său și pe-a sa mamă, Atunci opaițu-i va fi stins, Fiind de bezna grea, cuprins.

Proverbe 28:24

Cel cari părinți-și jefuiește, Zicând că nu păcătuiește, Tovarăș e cu acel care, „Nimicitorul”, nume-și are.

Proverbe 3:16

În dreapta ei, e viață lungă, Iar bogăție – să-ți ajungă Și slavă ca de împărat – În stânga ține, ne-ncetat.

Proverbe 30:11

Sunt oameni care își blesteamă Părinții, fără să se teamă.

Proverbe 30:17

Ochiul ce își batjocorește Tatăl și cari nesocotește Cuvântul spus de a lui mamă – Căci sfatul ei nu-l i-a în seamă – Ajunge-va într-un târziu Scobit de corbii de la râu Și vulturi el o să hrănească.

Ieremia 35:18

Și Ieremia-a zis celor Din casa Recabiților: „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – În felu-acesta a vorbit: „Pentru că voi ați împlinit Poruncile lui Ionadab – Care e fiul lui Recab Și care este, totodată, Pentru al vostru neam, drept tată –

Ieremia 35:7

Altă poruncă ne-a mai dat, Zicându-ne: „Voi – niciodat’ – Case să nu vă înălțați, Semințe să nu semănați, Vii și măslini să nu sădiți Și nici vii să nu stăpâniți. Numai în corturi să stați voi, Dacă veți vrea ca, mai apoi, În țara-n care vă găsiți Străini, mult timp să viețuiți.”

Езекиел 22:7

Dispreț în tine-au căpătat Tatăl și mama. Chinuiți Sunt cei străini și asupriți Orfanii tăi se dovedesc. Și văduvele-mpărtășesc Aceeași soartă, negreșit, Căci tot la fel au suferit.

Levitic 19:3

Iată, Eu mai voiesc apoi, Ca fiecare dintre voi, Pe maică-sa să o cinstească Și pe-al său tată; să păzească, Neîncetat, Sabatul Meu. Sunt Domnul, al vost’ Dumnezeu!”

Levitic 19:32

În fața perilor albiți, Să te ridici. Să îi cinstiți Pe cei ce sunt bătrâni, mereu. Teamă să ai de Dumnezeu, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt.

Maleahi 1:6

Un fiu, pe tată, l-a cinstit, Iar sluga pe acela care Îl știe că stăpân îl are. Dacă Îmi spuneți că sunt Tată, Unde Îmi este cinstea dată, Cinstea care Mi se cuvine? Dar unde e frica de Mine, Dacă Stăpân Îmi spuneți voi?” – A zis al oștii Domn, apoi. Răspundeți dar, acum, cu toți, Voi cei care sunteți preoți, Cari Numele-Mi nesocotiți Și să-ntrebați mai îndrăzniți: „Cu ce-am nesocotit noi, oare, Numele Tău Cel sfânt și mare?”

Matei 19:19

Să nu furi, cinste să le dai Părinților. De-asemeni, ai, Pe-al tău aproape, să-l iubești, Cum tu, iubit de tine, ești.”

Marcu 10:19

Cât despre ce M-ai întrebat, Poruncile care s-au dat, Cred că le știi: să nu curvești, Să nu ucizi, să nu mințești, Să nu furi și să nu înșeli. Evită astfel de greșeli, Și-apoi, părinții să-ți cinstești, Căci astfel, viață dobândești.”

Marcu 7:10

Toți știți ceea ce Moise-a zis – Căci, în Scriptură, este scris: „Să îți cinstești tatăl și mama”, Iar „cine” – luați bine seama – „Numai de rău, de i-a vorbit, Pe-ai săi părinți, e pedepsit Cu moartea.” Dar, acuma, voi

Luca 18:20

Cât despre ce M-ai întrebat, Poruncile care s-au dat, Cred că le știi: să nu curvești, Să nu ucizi, să nu mințești, Să nu furi și să nu înșeli. Nu face astfel de greșeli, Și-apoi, părinții, să-ți cinstești. În ăst fel, viață, dobândești.”

Efeseni 5:21

În frica lui Hristos apoi, Supuși să fiți voi, între voi.

Deuteronom 11:8

Poruncile ce le primiți Azi, ne-ncetat să le păziți, Ca să luați în stăpânire Țara – a voastră moștenire –

Deuteronom 11:9

Și zile multe să primiți, Trăind în pace, fericiți. Domnu-a jurat părinților Acestui neam, să le dea lor Și-urmașilor ce au să-i nască, Țara, ca să o stăpânească. Țara va fi a lor avere, Căci în ea curg lapte și miere.

Deuteronom 21:18

„Dacă un om – întâmplător – Are un fiu ne-ascultător Și îndărătnic, un fiu care Nu o să deie ascultare Cuvântului părintelui – Al mamei, sau al tatălui – Chiar dacă fost-a pedepsit, Iată ce trebuie-mplinit:

Deuteronom 25:15

O greutate-adevărată Să ai, de fiecare dată. În casă, de asemenea, O efă dreaptă vei avea, Ca multe zile să trăiești În țara pe care-o primești Tu, de la al tău Dumnezeu, Și să o stăpânești, mereu.

Deuteronom 27:16

„Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce-a cutezat Ca pe părinți să-i ocolească – Adică să-i nesocotească!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări cuvântul lor.

Deuteronom 32:47

Aceste lucruri arătate, Nu sunt fără însemnătate, Căci ele vă privesc pe voi Și toată viața voastră-apoi, În țara ‘ceea minunată Cari are să vă fie dată – Așa cum Domnul are-n plan – Când veți păși peste Iordan. Atunci când o să stăpâniți Țara pe care-o moșteniți, Păzind poruncile primite, Vă vor fi zilele lungite.”

Deuteronom 4:26

Martor – în contra voastră – eu Iau astăzi cerul și pământul, Că se va împlini cuvântul Pe care-l spun și-o să pieriți, Din țara ce o s-o primiți, Peste Iordan. Nu veți avea, Atuncea, zile multe-n ea.

Deuteronom 4:40

Păzește legea Domnului, Poruncile din partea Lui – Pe care vi le-am dăruit – Să poți ajunge fericit Tu și ai tăi fii după tine, Ca totul să îți meargă bine Și zile multe să trăiești În țara pe care-o primești Azi, de la Domnul, ca să-ți fie, În stăpânire, pe vecie.”

Deuteronom 5:16

Să îți cinstești tatăl și mama, Căci doar așa – ia bine seama – Vei dobândi, pe negândite, În lume, zile fericite, Iar anii vieții ți-i lungești, În țara care o primești – Pe care Domnul ți-o dă ție.

Deuteronom 5:33

Urmați calea lui Dumnezeu Ca, fericiți, să fiți mereu, Și multe zile să trăiți, În țara pe care-o primiți.”

Deuteronom 6:2

Voi, teamă, să aveți mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu Și să păziți, neîncetat, Poruncile ce vi le-a dat Și legea Lui. Ai voștri fii – Iar după ei, ai lor copii – Să le-mplinească, să le-asculte, Ca să aveți toți, zile multe.

Coloseni 3:20

Copii, primiți vorbele mele Și, de părinți, să încercați, Necontenit, să ascultați, Căci asta-i place Domnului Și este după voia Lui.

Rut 3:6

Apoi, la arie, s-a dus, Făcând ceea ce i s-a spus.

1 Samuel 22:3

David, de-acolo, a plecat, La Mițpe și s-a așezat În al Moabului ținut. La cel pe care l-a avut Moabu-atuncea împărat, David s-a dus și l-a rugat: „Un lucru vreau să te rog eu: Lasă-l – la voi – pe tatăl meu, Să vină-n țară ca să stea Și-asemenea, pe mama mea. Te rog să-i lași să stea la voi, Până când eu voi ști apoi, Ce vrea să facă Dumnezeu, Cu mine și cu neamul meu.”